Facebookwood

Cand Mark Zukerberg a lansat Facebook, in februarie 2004, el a facut mai mult decat sa creeze o retea de socializare globala. A dat fiecaruia dintre noi posibilitatea de a-si imagina viata ideala si de a pune in scena acest spectacol perfect in fata intregii lumi.

Daca Facebook ar fi un platou de filmare si noi regizorii paginilor noastre, s-ar trage zeci de duble pentru un singur status update. Pentru ca nimic pe Facebook nu se toarna din prima. 

Sunt trase zeci de cadre foto pentru a obtine acea imagine in care soarele ne lumineaza fata din unghiul care ne avantajeaza, in timp ce vantul flutura zburdalnic o suvita de par pe frunte (dar nu ne acopera cu ea jumatate de fata, transformandu-ne in Yeti) si in care pozitia soldurilor le micsoreaza diametrul cu 5 cm. Singurele instantanee publicate sunt cele modificate cu aplicatii care le dau un look vintage/neclar (vezi “My Hipstamatic Prints”). 

Statusurile, la fel ca scenariile la Hollywood, trec prin ciorne succesive. Exista oameni care scriu si rescriu minute in sir 2-3 randuri, pana respectivele cuvinte le subliniaza perfect echilibrul dintre intelect, simtul umorului si originalitate, dar le si obtin, prin rezonanta cu ceilalti, numarul maxim de like-uri. Like-urile sunt ca oxigenul pe Facebook. Daca ultimele tale 5-10 postari nu au adunat niciunul, esti ca si mort. 

Pe Facebook, viata ta este o pelicula hollywoodiana. Dar tu nu esti doar protagonistul, ci si scenaristul, regizorul, sunetistul, luministul, operatorul, designerul de platou si producatorul ei. 

Nu conteaza cadrele nefericite pe care le surprind prietenii fara consimtamantul tau – tu intr-un bar, cu ochii injectati de la fum si plans, dand pe gat o sticla de alcool - pentru ele exista varianta de Facebook a editarii si montajului video, butonul de “remove from my profile”. 

In schimb, wall-ul tau va fi inundat de imagini cu tine inotand in piscina unui club de fitness exclusivist, zambind la un brunch duminica, cu prietenii (cu zoom pe branza si rodiile plesnind de sanatate din farfuria ta), facand cu mana la camera de pe o partie de ski din Innsbruck, sau jucandu-te cu caniche-ul tau alb, pufos, pe o carpeta la fel de pufoasa ca potaia. 

Cei care privesc aceste poze isi vor spune galbeni de invidie: “Uite un om de succes, care stie sa-si traiasca viata!”. O persoana care consuma rodii cu branza la un brunch sau care inoata in stil fluture in piscina scumpa a unui club exclusivist nu ar putea sa bea niciodata bere ieftina intr-un bar slab luminat, cu ochii injectati de fum si plans.  

Arata tuturor cat de cool esti – da-ti “check in” la un restaurant cu bucatarie moleculara si fusion impreuna cu cei mai buni prieteni, apoi intr-un wine bar. Nu uita insa sa stergi la “montaj” scenele in care iti dai “check in” singur acasa, seara, dupa care urmaresti plangand episoade vechi din “Grey's Anatomy” pe Diva Universal, mancand o punga (nu foarte moleculara) de pufuleti. 

Recunosc, ca un voyeur ce sunt, ca atat paginile de Facebook ale cunoscutilor mei, cat si filmele, ma amuza si imi ofera doza necesara de escapism. Daca ar fi insa sa aleg intre cele doua, prefer peliculele, pentru simplul motiv ca au bunul simt sa recunoasca, intr-un rand strecurat dupa credite, la final: “Toate personajele care apar in aceasta opera sunt fictionale. Orice asemanare cu persoane reale, in viata sau decedate, este pur intamplatoare”.