luni, 12 noiembrie 2012

Tandrete in Oficiul Postal 39

Tocmai m-am intors de la posta, unde am fost sa ridic un colet. La plecare, am rugat-o pe doamna de la ghiseu:

- Ati putea, cumva, sa-mi dati avizul pe care l-am adus?
- Pai la ce va mai trebuie?
- Nu imi trebuie la nimic. Nici nu stiu cum sa va explic. Are doar…are o valoare sentimentala.
- A, imi pare rau, domnisoara. Trebuia sa-mi spuneti inainte. L-am aruncat la gunoi, nu ma mai duc sa-l iau.
- E-n regula, inteleg, stati linistita!

Dau sa plec, dar ma opreste o voce din stanga.
-    Stai  putin, domnisoara! Unde ziceai ca l-ai pus, fata?

M-am intors pe calcaie. Intrebarea venise de la o femeie rotofeie, cu o fata ca o luna plina si o claie de par blond.

-    In spate, fata. Dar l-am aruncat la gunoi, n-auzi?
-    Aud. Dar domnisoara a spus ca are valoare sentimentala.

A pronuntat ultimul cuvant cu atata grija, de parca ar fi fost din sticla. Am zambit. Peste un minut s-a intors cu hartia mototolita in palma.

-    Da’ sa stiti ca nu mai puteti reveni sa luati altceva cu el! Va avem in baza de date!, m-a avertizat colega ei pe un ton ridicat.

Fara s-o bage in seama, doamna rotofeie mi-a zambit si mi-a intins bucata de hartie.
-    Sa fiti sanatoasa, domnisoara. Si fericita.

I-am multumit cat am putut de frumos. Ea inca nu stie, dar o sa ma intorc sa-i aduc cea mai cremoasa prajitura pe care o gasesc in Bucurestiul asta mare si gri. 

7 comentarii:

mOntecOre spunea...

:) Suflete calde la tot pasul, n-ai zice.

Diana spunea...

Oh, ce minunatie! Tare mi-era dor de cum scrii tu frumos si sentimental :)

vera spunea...

Ina, du-i o floare, prajitura cremoasa ingrasha.
O poveste incintatoare.

Anonim spunea...

mi'e dor de tine, Inna, mi'ai adus prajituri degeaba

roberta spunea...

Ceata vanata de-afara s-a luminat cu acest zambet cald izvorat din suflet ...

Anna Pope spunea...

M-ai facut sa zambesc cu povestea ta, multumesc :)

Bogdana Dobre spunea...

you put a big smile all over my face :)