luni, 13 noiembrie 2006

Mini-pseudo-demi Hollywood

Incercam de doua saptamani sa ne infiltram si noi la petrecerea actorilor de la facultatea noastra. Un fel de Bal al Bobocilor tinut foarte hush-hush, la care participa doar the chosen ones , printre care, bineinteles, studentii Erasmus nu se numara.

De fapt, actorii astia, cu moaftele lor de artisti, nu au invitat nici un student de la celalalt departament, respectiv Political Sciences (la care suntem si noi afiliate), si nici un profesor al facultatii. Nici macar pe cei de la catedra lor. Locatia e la fel de secrete ca si bazele militare americane unde sunt "interogati" teroristii islamici. Stiam doar data. 13 noiembrie. Adica azi.

Am abordat metode variate pentr a fi admise la acest super-mega-extra-giga-terra secret party. Am intrebat-o pe fiica decanului daca ne poate aranja intrarea. Ne-a zambit neputincioasa. Nici ea nu fusese invitata. I-am cerut ajutorul responsabilului Erasmus, dl Slugocki. " I am truly sorry, but I don't go. Not invitated", mi-a spus. Colegii nostri de la Political Sciences sunt destul de pissed off pe actori cu aerele lor cu tot, asa ca ne-au spus ca n-au cum sa ii convinga sa ne accepte. Mai lipsea sa ne punem un ciorap pe figura si sa patrundem intr-o noapte in apartamentul unui dintre orgtanizatori, pentru a obtine o invitatie. In rest le-am incercat pe toate.

Dar norocul mi-a suras joi seara, pe cand ma dadeam cu gloss in oglinda din the little girls' room. Intra o blonda, cu o superba haina de blana neagra, o caciulita tricotata, asezata strengareste intr-o parte, o pereche de ochelari de soare uriasi, fumurii, si o geanta care parea Fendi. Si-a privit peste umar de parca tocmai scapase de o hoarda de paparazzi, si mi-a zambit condescendent. Jubilam. Era clar de la Departamentul de Drama, si o prinsesem cum nu se putea mai bine. La toaleta unde oamenii, in general, se simt mai vulnerabili.

-Hello, are you from the Drama Department? ii zambesc eu.
-No, sorry. I am from Actorski, imi raspunde frumoasa mea balaie.
Buuuun. Schimbare de plan. Trebuie sa-i vorbesti omului pe limba lui.
- Wow, so you're an actress! spun eu cu o voce inecata de emotie.
- Yeeees! (zambet larg cat Canalul Panama) Not yet, but later.... I am, raspunde ea magulita.

Si dupa ce, cu mari dificultati verbale, si multa zbatere de maini, mi-a povestit cam ce face ea la cursuri, intrerupta fiind doar de exclamatiile mele de "Really?!?" si "Wow!!", mi-am permis sa lansez bomba:

- So, I heard there's a party on Monday. Could we come there too?
- Sure. No problem for you, imi spune noua mea prietena.
(In interiorul meu se lansau artificii si defilau parade. Bineinteles, la suprafata mi-am mentinut calmul imperturbabil).
-Thanks! Maybe we'll come. I'm not sure yet. Where is it?
Si viitoarea Pamela Anderson (ma refer la atitudine, nu la accesorii) a Poloniei da sa-mi spuna locatia Olimpului, cand se deschide usa.

Intra o roscata inalta, pe care o recunosc de pe holurile fcaultatii. Tipa are o expresie impietrita, si o saluta rece pe platinata. Urmeaza un schimb de replici, din care inteleg ca i se comunica ce ma intereseaza pe mine. Roscata face fete-fete.

-You want to come to the show, or to the party? ma intreaba in cele din urma.
-Well..to the show, I think, ii raspund incurcata.
-Good. You can come to the show to watch, but you cannot stay at the party. We didn't invite strangers.
In gand o trimit cu cea mai mare caldura inapoi la origini si zambesc.

Apoi ies multumita de rezultat. Mission accomplished. Aud in spate vocea nazala a roscatei mustruluind-o pe inocenta mea victima.

M-am intalnit mai tarziu pe hol cu viitoarea actrita blonda. Caciulita ei chic statea acum pleostita pe-o ureche , iar ochelarii de marimea rotilor de car ii disparusera de pe nas. Imi parea rau pentru figura ei plina de regret. Prea tarziu. Portile Paradisului fusesera deja deschise...

3 comentarii:

Miki spunea...

:))...deh, o merita, nu inteleg de ce nu aveti voie sa mergeti toti la petrecere..pana la urma nu sunteti polonezi si ar putea sa fie mai draguti

Ina spunea...

Miki,

Ai dreptate! Ce naiba, nici macar nu suntem poloneze! Daca pe-ai lor nu-i accepta, macar pe noi... :))))

de_ce spunea...

imi si imaginez ce botic facuse platinata dupa ce a mustruluit-o bine roscata :))