Marinimie :)
Mi-am spus odata ca nu o sa scriu nici un post despre cautarile cu care se ajunge pe blogul meu. Patric a scris nu demult despre acest subiect aici. Si mi s-a parut ca acoperea foarte bine si sfera de interes a unor cititori de-ai mei (well…poate ar mai fi trebuit sa adaug la ce scrisese el si “imagini cu Britney Spears coborand dintr-o masina” si “imagini cu camera ascunsa in toaleta fetelor”).
M-am inselat, evident. Intre timp, cei care ajung prin Google search pe Inozza s-au impartit in trei categorii bine-definite. In rest, ei bine, mai sunt cei care cauta “statusuri tari de mess” sau “ce culoare are sucul gastric”. Din fericire, reprezinta o minoritate.
“Greii” cautarilor care ajung pe bietul meu blog sunt: persoanele care vor sa dea jos 1, 2, sau 30 de kilograme, pustanii care au nevoie de “referat la educatie civica” si cei care trebuie sa scrie “toate replicile care exista despre Sobieski, regele Poloniei”.
No 1: “vreau sa slabesc repede”, “slabesc 30 de kilograme”, “cum sa scap de foame seara”, “slabesc mancand” etc. Mi-ar face o deosebita placere sa va spun: “Iubiti-va asa cum sunteti”, “Nu exista perfectiune”, bla bla, dar, vorba unui personaj din “The Devil Wears Prada”(referindu-se la industria modei): “Yeah. Actually this is what this multi-billion-dollar industry is all about, isn’t it? Inner beauty!”
Asa ca, fetelor (si baietilor?) daca nu va convine ceva, puneti mana si corectati. Singurul lucru de care trebuie sa tineti cont e sa nu surziti din cauza atator regimuri, incat sa nu auziti atunci cand corpul vostru striga dupa ajutor. Baby-steps, that’s what I say. Va formati cateva deprinderi usoare, si le urmati, pana cand deveniti precum potaia lui Pavlov. Evitati chestiile radicale gen “I’m on this new diet. I eat nothing all day long. And when I’m about to faint, I eat a piece of cheese.”( tot din “The Devil Wears Prada”).
Radeam cu colega mea de apartament azi, aducandu-mi aminte cum, acum cativa ani, trebuia sa prezint un spectacol. Asa ca ma pusesem eu pe slabit, de capul meu. Cum seara nu ma puteam abtine de la mancare, gasisem un truc intr-un beauty magazine. “Daca ti se face foame seara, fugi repede si fa un dus alternativ (rece-fierbinte). Vei vedea cum senzatia de foame dispare instantaneu”. Mama gatise paste la cuptor in seara aia. Am dat un ocol scurt platoului aburind, dupa care tup! la dus. M-am intors dupa 15 minute, doar ca sa parasesc bucataria din nou. Am facut vreo 5 dusuri in seara aia. Rezultatul? Mi se parea ca incepe sa mi se duca pielea de la atata spalat. In plus, in aceeasi noapte, pe la vreo 3, am dat iama in platoul cu pasta leftovers, care inghetasera in frigider…
Pentru ca am incercat la viata mea vreo 78 de regimuri de slabit, si va pot spune din start care e ineficient si la care puneti dublul kilogramelor pierdute, pentru ca anul trecut am lucrat ca nutritionist la o companie multinationala, unde am invatat de exemplu, ca indicele glicemic reprezinta suprafata triunghiului de pe curba hiperglicemiei induse de glucida ingerata (adica am invatat teorie dietetica), pentru ca am descoperit “the tricks that do the trick” in materie de slabit si intretinere, I might help.
You, that is. Poate n-o sa mai repetati greselile mele. Poate va pot sugera un regim care sa tina, pe termen lung. Poate aveti nelamuriri pe care, cu putinele (dar solidele :D) mele cunostinte in domeniu, pot sa vi le clarific. Aveti aici adresa mea de mail – inozza[at]gmail[dot]com. Va asigur ca o sa va raspund la fiecare mail. …sau cel putin la primele 20 :D
No 2: pentru toti copiii fara copilarie care trebuie sa scrie “referat la cultura civica”, this is your lucky day. Intamplator sau nu, am fost olimpica la aceasta fabuloasa materie si, desi au trecut 8 ani, mi-ar placea sa cred ca nu mi-am iesit din mana. Imi trimiteti subiectul referatului vostru, si va spun de unde sa va luati informatiile. Daca ma prindeti intr-o zi buna, va ajut chiar sa va faceti un plan de referat ;) Aveti adresa de mail mai sus.
No 3: pentru cei interesati de personalitatea regelui Sobieski, sau de “toate replicile despre Sobieski”. Sobieski era aproape chel. Sobieski era gras. Nevasta lui Sobieski era si ea grasa si avea un cuib de bibilici pe post de par. Progeniturile lor demonstrau zicala ”Aschia nu sare departe de trunchi” in materie de beauty. Tronul lui Sobieski e captusit cu catifea rosie si are un baldachin kitchos. Sobieki a fost un om bun. Dar cu gusturi indoielnice.
Puteti sa ma citati la bibliografie, daca scrieti un referat despre Sobieki. Puneti fara jena inozza.blogspot.com la referinte critice. Daca va face figuri profesorul/profesoara le spunti ca m-am plimbat 4 ore jumate prin castelul lui Sobieski. Pot sa va fac si portretul matusii lui, la nevoie.
Acestea fiind scrise, o sa va rog sa puneti atacul meu subit de marinimie pe seama transformarilor hormonale inregistrate la implinirea varstei de 21 de ani. Si, parafrazand un celebru film francez :”Sunt generoasa…dar ma tratez!”
luni, 29 ianuarie 2007
sâmbătă, 27 ianuarie 2007
Nasterea unui semizeu
Muritorii isi fac zilnic bloguri. Conform ultimelor statistici de pe technorati.com, in lume exista 63,2 milioane de bloguri, iar numarul lor creste cu 175 de mii zilnic.
Iata de ce, desi vad multe bloguri noi foarte interesante in blogosfera, nu v-am atras atentia, pana acum, asupra niciunuia.
Lucrurile stau cu totul altfel atunci cand un semizeu decide sa impartaseasca muritorilor de rand aspecte din existenta-i solitara (solitara- pentru ca recunoaste ca nu mai stie nici un alt semizeu).
Nu va atrag atentia, ca orice jurnalist care se respecta, doar asupra newswortiness-ului situatiei (adica asupra elementului de inedit). Semizeul nostru are si un discurs original, un umor la granita cu naturalismul, si reprezinte stilul “altfel”. Nu vorbeste despre consumerism, globalizare sau colonizarea Africii de catre chinezi.
Vorbeste despre ceapa, vanzatori de unghiere proaste, femei batrane galagioase si merdenele.
Isi spune alexomulpaine. Si e, inainte de toate, un semizeu.
Muritorii isi fac zilnic bloguri. Conform ultimelor statistici de pe technorati.com, in lume exista 63,2 milioane de bloguri, iar numarul lor creste cu 175 de mii zilnic.
Iata de ce, desi vad multe bloguri noi foarte interesante in blogosfera, nu v-am atras atentia, pana acum, asupra niciunuia.
Lucrurile stau cu totul altfel atunci cand un semizeu decide sa impartaseasca muritorilor de rand aspecte din existenta-i solitara (solitara- pentru ca recunoaste ca nu mai stie nici un alt semizeu).
Nu va atrag atentia, ca orice jurnalist care se respecta, doar asupra newswortiness-ului situatiei (adica asupra elementului de inedit). Semizeul nostru are si un discurs original, un umor la granita cu naturalismul, si reprezinte stilul “altfel”. Nu vorbeste despre consumerism, globalizare sau colonizarea Africii de catre chinezi.
Vorbeste despre ceapa, vanzatori de unghiere proaste, femei batrane galagioase si merdenele.
Isi spune alexomulpaine. Si e, inainte de toate, un semizeu.
joi, 25 ianuarie 2007
Gimme one reason....
Concurs international sub patronajul UNESCO,CEKA si FARC!!!!!
Cine numeste raspunsul corect (unicul, de altfel) pentru care ziua de maine ar trebui (re)declarata sarbatoare nationala, primeste un incredibil premiu I.
Premiul II se acorda celui care a perseverat in acumularea celui mai mare numar de raspunsuri gresite.
Premiul III revine primei persoane care recunoaste ca nu are nici cea mai vaga idee.
Premii speciale se confectioneaza la cerere.
PS: Eu voi avea placuta misiune de a declara castigatorii, iar seful fan-clubului meu (caruia ii reamintesc, profitand de acest glorios prilej, ca e seful fan-clubului inozic, asta in caz ca a aceptat acest rol doar sub efectul unei frenezii de moment) se ocupa de decernarea propriu-zisa.
Contestatarii primesc explicatii.
Termenul-limita : 00:00/26/01/07
Concurs international sub patronajul UNESCO,CEKA si FARC!!!!!
Cine numeste raspunsul corect (unicul, de altfel) pentru care ziua de maine ar trebui (re)declarata sarbatoare nationala, primeste un incredibil premiu I.
Premiul II se acorda celui care a perseverat in acumularea celui mai mare numar de raspunsuri gresite.
Premiul III revine primei persoane care recunoaste ca nu are nici cea mai vaga idee.
Premii speciale se confectioneaza la cerere.
PS: Eu voi avea placuta misiune de a declara castigatorii, iar seful fan-clubului meu (caruia ii reamintesc, profitand de acest glorios prilej, ca e seful fan-clubului inozic, asta in caz ca a aceptat acest rol doar sub efectul unei frenezii de moment) se ocupa de decernarea propriu-zisa.
Contestatarii primesc explicatii.
Termenul-limita : 00:00/26/01/07
luni, 22 ianuarie 2007
Maturitate
Cand eram mica de tot, ma uitam fascinata la "Baywatch" si vroiam sa fiu salvamar. Bine, probabil vroiam sa am doar privilegiul de a purta costum rosu de baie si de a conduce ski-jeturi. N-o sa stiu niciodata.
Cu trecerea anilor, am decis ca o cariera in avocatura se potrivea mult mai bine temperamentului si aspiratiilor mele. Ati ghicit. Urmaream "JAG"(tradus prin "Justitie Militara").
Cand TVR1 a inceput sa difuzeze "Felicity", m-am indragostit nebuneste de medicina. Eram in clasa a VII-a si ma pregateam pentru olimpiada judeteana de biologie (faceam anatomie, exact ca studentii din serial), invatand din compendiul din facultatea al maica-mii. Am suferit un soc teribil cand Felicity ne-a abandonat (pe mine si pe noua mea pasiune pentru medicina) pentru a se specializa in arta.
Aseara am inceput sa ma uit la "Grey's Anatomy". Tot ce pot sa spun: it's all coming back to me now...
Anyways, bine ca nu m-am uitat niciodata la "Lost". La cat de impresionabila sunt, in mod cert as vrea sa devin o...naufragiata!
Cand eram mica de tot, ma uitam fascinata la "Baywatch" si vroiam sa fiu salvamar. Bine, probabil vroiam sa am doar privilegiul de a purta costum rosu de baie si de a conduce ski-jeturi. N-o sa stiu niciodata.
Cu trecerea anilor, am decis ca o cariera in avocatura se potrivea mult mai bine temperamentului si aspiratiilor mele. Ati ghicit. Urmaream "JAG"(tradus prin "Justitie Militara").
Cand TVR1 a inceput sa difuzeze "Felicity", m-am indragostit nebuneste de medicina. Eram in clasa a VII-a si ma pregateam pentru olimpiada judeteana de biologie (faceam anatomie, exact ca studentii din serial), invatand din compendiul din facultatea al maica-mii. Am suferit un soc teribil cand Felicity ne-a abandonat (pe mine si pe noua mea pasiune pentru medicina) pentru a se specializa in arta.
Aseara am inceput sa ma uit la "Grey's Anatomy". Tot ce pot sa spun: it's all coming back to me now...
Anyways, bine ca nu m-am uitat niciodata la "Lost". La cat de impresionabila sunt, in mod cert as vrea sa devin o...naufragiata!
miercuri, 17 ianuarie 2007
Branding eterna si fascinanta Romanie
Mi s-a cerut sa fac un proiect despre “Romanian Culture”, pe care sa-l prezint colegilor polonezi. Avand in vedere ca vorbim despre tineri de 21-22 de ani, cu o engleza medie, am decis ca nu e cazul sa vorbesc despre fondul geto-dacic de cuvinte din vocabularul romanesc, si nici despre “Istoria religiilor” a lui Eliade.
Putin Ceausescu, cu garnitura de stereotipii behavioriste (gen hotie, coruptie, atitudinea de tip “sa moara si capra vecinului”etc), asezonat cu cateva detalii picante despre Revolutia din ’89 si Casa Poporului (a doua cea mai mare cladire administrativa din lume dupa Pentagon), stropit cu explicatii biografice despre Tepes si servit cald, ma gandeam ca o sa le sature pofta de senzational si o sa acopere si mare parte dintre stereotipurile culturale care circula despre Romania.
Urmatorul pas era sa le ridic nivelul cunostintelor (in caz ca exista un astfel de nivel) printr-o prezentare interactiva a altor aspecte insuficient mediatizate pentru a deveni branduri. Sa ii informez, par example, ca, la fel cum francezii si i-au “apropriat” pe Marie Curie si pe Frederyk Chopin, ni i-au “imprumutat” pe Eugen Ionescu, Constantin Brancusi sau pe Emil Cioran. Sa le spun ca stilourile cu care ei isi trimit notite in timp ce eu le vorbesc, au fost inventate de Petrache Poenaru in 1827. Sa-mi informez colegele finlandeze (care acuza femeile din Romania de lipsa de emancipare) ca prima femeie inginer din lume a fost o romanca. Sau, mai recent, sa amintesc de CD-ul de sticla inventat in 1999 de Dr. Eugen Pavel, cu o capacitate de stocare de 15000 de ori mai mare decat a unuia obisnuit, care poate rezista 5000 de ani. Inventie care a primit medalia de aur la Salonul International de Inventii din Bruxelles.
Dupa ce mi-am finalizat proiectul, m-am lasat pe spatarul fotoliului si am inceput sa meditez, rontaind un biscuite cu alune. Daca tot “avem cu ce”, de ce nu spunem nimanui despre asta? De ce ne limitam la a o scoate la inaintare tot pe Nadia si de ce ne laudam cu O-Zone, cand teiul lor nu e cel de la Humulesti, ci unul de peste Prut?
Raspunsul mi-a venit din doua surse. Odata, citind o scrisoare semnata de cateva organizatii din diaspora, care doreau sa convinga CNN-ul sa nu mai prezinte doar aspecte negative despre tara noastre. Fragmentul care mi-a atras atentia a fost urmatorul:
“Dezvoltarea industriei turismului. Romania este o tara atat de frumoasa! Ea a fost aleasa sa reprezinte tinutul de bastina, Virginia, pentru filmul Cold Mountain, de regizorul Anthony Mingella. Acest program ar putea atrage simpli cetateni sa ne viziteze, mai mult decat pedofilii;”
Ca bine zicea Dante:” Drumul spre iad e pavat cu intentii bune.” Noroc cu Anthony Mingella, ca o sa ne scape de pedofili si o sa ne dezvolte turismul. Ar trebui, poate, sa punem o miniatura a afisului de la “Cold Mountain” pe cartea de vizita a Romaniei. That should do the trick! Luare in deradere over si trecand peste exprimarea trista, normal ca ar trebui sa profitam de interesul unor cineasti occidentali pentru a ne dezvolta turismul. Dar cine vrea sa vina la noi, unde taxele sunt mult mai mari decat in Ungaria, care mai si ofera 20% scutire de impozite daca strainii folosesc mana de lucru autohtona? Though choice, I say! Nu e de mirare ca regizorul lui “Munich” s-a razgandit in ultimul moment si a optat pentru Ungaria, in defavoarea Romaniei.
Cat despre a doua sursa, e vorba de Magazinul Stiintific, cu un articol intitulat “Mari romani”. Aici, in randul fiilor patriei care au dus numele tarii mai departe, alaturi de Henri Coanda, Emil Palade si multi altii, fata de care nutresc tot respectul cuvenit, sunt amintiti si…campionul mondial la bridge pe Internet, precum si hackerii romani.
Hackerii, supra-numiti “Cei Cinci Magnifici de la Rasarit”, ca dovada a unui intelect deosebit, dublat de un discernamant cel putin iesit din comun, au realizat o performanta uimitoare. Au adus la Bucuresti autoritatile americane (membrii FBI si CIA), disperati ca le-au fost sparte numeroase site-uri strict secrete. Tineret, mandria tarii!!! In curand o sa ne facem reclama cu vreun sut profesionist roman care a spart Louvre-ul si a scos “Mona Lisa” la plimbare!
E clar ca echipa de PR a Romaniei n-are timp de brand-uit. Membrii sunt probabil concentrati sa joace solitaire, undeva intr-un birou obscur. Sau poate…bridge?!
Mi s-a cerut sa fac un proiect despre “Romanian Culture”, pe care sa-l prezint colegilor polonezi. Avand in vedere ca vorbim despre tineri de 21-22 de ani, cu o engleza medie, am decis ca nu e cazul sa vorbesc despre fondul geto-dacic de cuvinte din vocabularul romanesc, si nici despre “Istoria religiilor” a lui Eliade.
Putin Ceausescu, cu garnitura de stereotipii behavioriste (gen hotie, coruptie, atitudinea de tip “sa moara si capra vecinului”etc), asezonat cu cateva detalii picante despre Revolutia din ’89 si Casa Poporului (a doua cea mai mare cladire administrativa din lume dupa Pentagon), stropit cu explicatii biografice despre Tepes si servit cald, ma gandeam ca o sa le sature pofta de senzational si o sa acopere si mare parte dintre stereotipurile culturale care circula despre Romania.
Urmatorul pas era sa le ridic nivelul cunostintelor (in caz ca exista un astfel de nivel) printr-o prezentare interactiva a altor aspecte insuficient mediatizate pentru a deveni branduri. Sa ii informez, par example, ca, la fel cum francezii si i-au “apropriat” pe Marie Curie si pe Frederyk Chopin, ni i-au “imprumutat” pe Eugen Ionescu, Constantin Brancusi sau pe Emil Cioran. Sa le spun ca stilourile cu care ei isi trimit notite in timp ce eu le vorbesc, au fost inventate de Petrache Poenaru in 1827. Sa-mi informez colegele finlandeze (care acuza femeile din Romania de lipsa de emancipare) ca prima femeie inginer din lume a fost o romanca. Sau, mai recent, sa amintesc de CD-ul de sticla inventat in 1999 de Dr. Eugen Pavel, cu o capacitate de stocare de 15000 de ori mai mare decat a unuia obisnuit, care poate rezista 5000 de ani. Inventie care a primit medalia de aur la Salonul International de Inventii din Bruxelles.
Dupa ce mi-am finalizat proiectul, m-am lasat pe spatarul fotoliului si am inceput sa meditez, rontaind un biscuite cu alune. Daca tot “avem cu ce”, de ce nu spunem nimanui despre asta? De ce ne limitam la a o scoate la inaintare tot pe Nadia si de ce ne laudam cu O-Zone, cand teiul lor nu e cel de la Humulesti, ci unul de peste Prut?
Raspunsul mi-a venit din doua surse. Odata, citind o scrisoare semnata de cateva organizatii din diaspora, care doreau sa convinga CNN-ul sa nu mai prezinte doar aspecte negative despre tara noastre. Fragmentul care mi-a atras atentia a fost urmatorul:
“Dezvoltarea industriei turismului. Romania este o tara atat de frumoasa! Ea a fost aleasa sa reprezinte tinutul de bastina, Virginia, pentru filmul Cold Mountain, de regizorul Anthony Mingella. Acest program ar putea atrage simpli cetateni sa ne viziteze, mai mult decat pedofilii;”
Ca bine zicea Dante:” Drumul spre iad e pavat cu intentii bune.” Noroc cu Anthony Mingella, ca o sa ne scape de pedofili si o sa ne dezvolte turismul. Ar trebui, poate, sa punem o miniatura a afisului de la “Cold Mountain” pe cartea de vizita a Romaniei. That should do the trick! Luare in deradere over si trecand peste exprimarea trista, normal ca ar trebui sa profitam de interesul unor cineasti occidentali pentru a ne dezvolta turismul. Dar cine vrea sa vina la noi, unde taxele sunt mult mai mari decat in Ungaria, care mai si ofera 20% scutire de impozite daca strainii folosesc mana de lucru autohtona? Though choice, I say! Nu e de mirare ca regizorul lui “Munich” s-a razgandit in ultimul moment si a optat pentru Ungaria, in defavoarea Romaniei.
Cat despre a doua sursa, e vorba de Magazinul Stiintific, cu un articol intitulat “Mari romani”. Aici, in randul fiilor patriei care au dus numele tarii mai departe, alaturi de Henri Coanda, Emil Palade si multi altii, fata de care nutresc tot respectul cuvenit, sunt amintiti si…campionul mondial la bridge pe Internet, precum si hackerii romani.
Hackerii, supra-numiti “Cei Cinci Magnifici de la Rasarit”, ca dovada a unui intelect deosebit, dublat de un discernamant cel putin iesit din comun, au realizat o performanta uimitoare. Au adus la Bucuresti autoritatile americane (membrii FBI si CIA), disperati ca le-au fost sparte numeroase site-uri strict secrete. Tineret, mandria tarii!!! In curand o sa ne facem reclama cu vreun sut profesionist roman care a spart Louvre-ul si a scos “Mona Lisa” la plimbare!
E clar ca echipa de PR a Romaniei n-are timp de brand-uit. Membrii sunt probabil concentrati sa joace solitaire, undeva intr-un birou obscur. Sau poate…bridge?!
luni, 15 ianuarie 2007
A big mess
Sunt acuzata ca intru prea rar pe omiprezentul, omnipotentul si omniscientul mess. Si pe buna dreptate! De fiecare data cand intru, o fac la fel cum mergeam cand eram mica la biserica. Dau login, si, odata intrata, imi fac grabita cateva cruci si caut cel mai apropiat buton de iesire.
Mess-ul ma amuza. Mess-ul ma irita. Dar, cel mai adesea, mess-ul ma intristeaza. N-are rost sa va prezint motivele mele bine-intemeiate, o sa le descoperiti din cele cateva categorii de status-uri pe care le vad cat e ziua de lunga.
Categoria: "Ma plang, deci exist"
"Sunt la redactie...scriu...imi plesneste capul...ma dor ochii-n orbite...sunt mort de foame. feriti-va din calea mea!!!"
"n-am dormit de 3 zile, sunt varza de nervi am deadline in 2 ore...I hate my life"
Sfat: Quit your day job! E clar ca o chestie care te transforma intr-un stresoman suferind de inanitie, care isi va ataca seful intr-o buna zi cu un capsator, nu va avea alta finalitate decat un scaun de psihiatru.
Categoria: "E trendy sa fii bizi"
"Dau cu aspiratorul. Nu ma deranjati decat daca arde ceva. Sunt prea ocupata"
"Studying hard. DNFD unless emergency. Buzz or smth"
"Nu-s. Invat la educatie civica. Daca vreti ceva, astia din categoria familie, puteti sa dati buzz. Daca esti Diana, ai permisiunea mea sa ma deranjezi."
Ultima replica apartine surorii mele de 10 ani, care a intrat, ca un copil precoce ce se afla, in acest mare curent, si isi anunta pe aceasta cale vecina de 8 ani ca are timp sa iasa la joaca.
Sfat: Ultimele studii de la Harvard University au demonstrat ca e ok sa inchizi mess-ul, macar cat aspiri un nenorocit de covor sau cat citesti 3 randuri pentru scoala. Comunitatea mondiala a doctoranzilor in efectul log off-ului de pe messenger a descoperit ca sansele ca monitorul sa fie mistuit de flacari in urma acestui act de mare implicatie sunt minime. Indrazniti, deci!
Categoria: "Pierdut obiect valoros. Forma: oval-alungita. Reprezenta terminatia gatului, in partea superioara. Il declar nul."
"Plss!!! Help!!! Ce referat avem pe maine la SSC?"
"Cine stie unde avem examenul luni? Va rog!!!! lasati-mi off-line-uri, orice!!!"
Sfat: Cumparati-va o agenda si un pix. Va asigur ca investitia va fi amortizata in timp. O data din perspectiva numarului de neuroni morti pe campul de lupta al isteriei voastre, a doua oara din perspectiva oamenilor pe care n-o sa-i mai stresati inutil.
Categoria: "Frate-miu"
"daca vezi o stea cazatoare..."
"si se izbesc in carnea mea drezine/si caii au atac de cord"
"scriu cu sangele indiferentei pe ziduri si pe amintirea ta"(sau ceva de genu'; radeam prea tare sa-mi amintesc)
No comments here. :) Apreciem originalitatea si precizam ca nu e major inca. Din multe puncte de vedere.
Sunt acuzata ca intru prea rar pe omiprezentul, omnipotentul si omniscientul mess. Si pe buna dreptate! De fiecare data cand intru, o fac la fel cum mergeam cand eram mica la biserica. Dau login, si, odata intrata, imi fac grabita cateva cruci si caut cel mai apropiat buton de iesire.
Mess-ul ma amuza. Mess-ul ma irita. Dar, cel mai adesea, mess-ul ma intristeaza. N-are rost sa va prezint motivele mele bine-intemeiate, o sa le descoperiti din cele cateva categorii de status-uri pe care le vad cat e ziua de lunga.
Categoria: "Ma plang, deci exist"
"Sunt la redactie...scriu...imi plesneste capul...ma dor ochii-n orbite...sunt mort de foame. feriti-va din calea mea!!!"
"n-am dormit de 3 zile, sunt varza de nervi am deadline in 2 ore...I hate my life"
Sfat: Quit your day job! E clar ca o chestie care te transforma intr-un stresoman suferind de inanitie, care isi va ataca seful intr-o buna zi cu un capsator, nu va avea alta finalitate decat un scaun de psihiatru.
Categoria: "E trendy sa fii bizi"
"Dau cu aspiratorul. Nu ma deranjati decat daca arde ceva. Sunt prea ocupata"
"Studying hard. DNFD unless emergency. Buzz or smth"
"Nu-s. Invat la educatie civica. Daca vreti ceva, astia din categoria familie, puteti sa dati buzz. Daca esti Diana, ai permisiunea mea sa ma deranjezi."
Ultima replica apartine surorii mele de 10 ani, care a intrat, ca un copil precoce ce se afla, in acest mare curent, si isi anunta pe aceasta cale vecina de 8 ani ca are timp sa iasa la joaca.
Sfat: Ultimele studii de la Harvard University au demonstrat ca e ok sa inchizi mess-ul, macar cat aspiri un nenorocit de covor sau cat citesti 3 randuri pentru scoala. Comunitatea mondiala a doctoranzilor in efectul log off-ului de pe messenger a descoperit ca sansele ca monitorul sa fie mistuit de flacari in urma acestui act de mare implicatie sunt minime. Indrazniti, deci!
Categoria: "Pierdut obiect valoros. Forma: oval-alungita. Reprezenta terminatia gatului, in partea superioara. Il declar nul."
"Plss!!! Help!!! Ce referat avem pe maine la SSC?"
"Cine stie unde avem examenul luni? Va rog!!!! lasati-mi off-line-uri, orice!!!"
Sfat: Cumparati-va o agenda si un pix. Va asigur ca investitia va fi amortizata in timp. O data din perspectiva numarului de neuroni morti pe campul de lupta al isteriei voastre, a doua oara din perspectiva oamenilor pe care n-o sa-i mai stresati inutil.
Categoria: "Frate-miu"
"daca vezi o stea cazatoare..."
"si se izbesc in carnea mea drezine/si caii au atac de cord"
"scriu cu sangele indiferentei pe ziduri si pe amintirea ta"(sau ceva de genu'; radeam prea tare sa-mi amintesc)
No comments here. :) Apreciem originalitatea si precizam ca nu e major inca. Din multe puncte de vedere.
vineri, 12 ianuarie 2007
I want to be that girl!!!
Vreau sa fiu fata aia care intra rapitoare intr-un club, afisand un breton perfect si o fusta vintage (orice ar insemna asta :) ), nu individa cu breton difazat, purtand clasicii si cumintii pantaloni negri.
Vreau sa fiu remarcata de compozitorul lui Whitney Huston (yep, the guy who actually helped her sell 45 million albums!) pentru charm-ul meu natural, pentru mersul meu de felina si zambetul ravishing, si nu pentru ca m-am impiedicat ca un sugar in propriile-mi cizme si i-am cazut in brate.
Vreau sa pot bea mai multe pahare de vin, pastrandu-mi in acelsi timp luciditatea pentru a putea purta conversatii mature si insightful cu, de exemplu, William Roderick Richardson, jurnalist american care a scris numeroase articole despre conflictul din Orient pentru The New Yorker sau Newsweek. Si sa nu-l intreb printre zambete tampe :"Really? (hic!) you wrote for (hihi) Playboy and Maxim? (hihih)". Desi, marturisesc, mi-am indeplinit un vis cu ocazia asta (pe care nu puteam sa-l duc la bun capat decat cu mult sange in alcool). Am strecurat cartea de vizita primita in decolteul meu generos (God bless H&M lingerie :D). Da, I'm sometimes soo ashamed of myself :)))))
Vreau sa fiu cul si sa ma trezesc a doua zi dimineata cu un zambet strengar pe buze, nu cu senzatia ca am un vulcan in eruptie pe post de cap si ca am in spinare o armura medievala cu tot cu cea a calului.
Ei bine, poate aseara am inceput cu stangul relatia mea cu VIP-urile americane prezente in Polonia, dar imi iau revansa deseara. Tot ce trebuie sa fac e sa fiu eu insami, mai putin look-ul, comportamentul si gandirea mea.
Vreau sa fiu fata aia care intra rapitoare intr-un club, afisand un breton perfect si o fusta vintage (orice ar insemna asta :) ), nu individa cu breton difazat, purtand clasicii si cumintii pantaloni negri.
Vreau sa fiu remarcata de compozitorul lui Whitney Huston (yep, the guy who actually helped her sell 45 million albums!) pentru charm-ul meu natural, pentru mersul meu de felina si zambetul ravishing, si nu pentru ca m-am impiedicat ca un sugar in propriile-mi cizme si i-am cazut in brate.
Vreau sa pot bea mai multe pahare de vin, pastrandu-mi in acelsi timp luciditatea pentru a putea purta conversatii mature si insightful cu, de exemplu, William Roderick Richardson, jurnalist american care a scris numeroase articole despre conflictul din Orient pentru The New Yorker sau Newsweek. Si sa nu-l intreb printre zambete tampe :"Really? (hic!) you wrote for (hihi) Playboy and Maxim? (hihih)". Desi, marturisesc, mi-am indeplinit un vis cu ocazia asta (pe care nu puteam sa-l duc la bun capat decat cu mult sange in alcool). Am strecurat cartea de vizita primita in decolteul meu generos (God bless H&M lingerie :D). Da, I'm sometimes soo ashamed of myself :)))))
Vreau sa fiu cul si sa ma trezesc a doua zi dimineata cu un zambet strengar pe buze, nu cu senzatia ca am un vulcan in eruptie pe post de cap si ca am in spinare o armura medievala cu tot cu cea a calului.
Ei bine, poate aseara am inceput cu stangul relatia mea cu VIP-urile americane prezente in Polonia, dar imi iau revansa deseara. Tot ce trebuie sa fac e sa fiu eu insami, mai putin look-ul, comportamentul si gandirea mea.
marți, 9 ianuarie 2007
Slalom printre prioritati
Oficial imi merge mai bine, nu ca mi-ar fi mers foarte rau, dar cat de bine poate sa-ti mearga cand te uiti la "Click" de doua ori in 24 de ore (ce am gasit pe dc++ era dublat in poloneza, sa le stea in gat!), cand bei apa magnetizata doar ca sa uiti de singuratate, desi nu stii ce-i aia magnetizare si nici n-ai avut curiozitateea sa google search the damn thing pe care o ingurgitezi ca pe sirop de tuse, in portii aproximativ egale, cand desenezi floricele si baloane cu pixul cu gel sclipicios pe care l-ai gasit sub saltaua patului and so on and so forth...
Stiu ca e terribly fashionable sa iti faci o lista de rezolutii pentru noul an, si God is my witness ca in fiecare an am fost terribly fashinable, desi si acum ma convuslsionez de ras cand imi gasesc vechile liste de rezolutii. Darn! Uite ca inca n-am gasit leacul pentru binge eating disorder sau pentru leucemie, nu mi-am luat inca garsoniera in New York undeva pe Madison Avenue, intre 57th and 85th Street, les connaiseurs stiu-de-ce, tot n-am trecut de hiragana spre katakana, n-am adus pacea in lume si nu mi-am cumparat foehn.
Asa ca, anul asta o sa citesc listele voastre de rezolutii, o sa va felicit pentru indarjire si o sa dorm in continuare in dulcea mea nepasare. Totusi, ca sa nu ziceti ca sunt cah!, va prezint in continuare lista mea de procupari, care inlocuieste lista de rezolutii(valabila pentru urmatoarele 3 saptamani):
1.cum naiba slabesc eu cele 30 si ceva de kilograme (daca nu sunt mai multe ca n-am sangele rece necesar sa ma cantaresc) pe care le-am acumulat in vacanta, mancand de parca ar fi fost ultima data cand mai vedeam mancare in viata mea? Va intrebati, poate, cum am descoperit ca m-am ingrasat? Let me put it this way. Imi ia mai putin timp sa ajung dintr-o camera in alta daca ma rostogolesc, decat daca merg. Wink, wink, nodge, nodge, say no mo', say no mo'!;) Damn you, Poo!! Pe tine si pe toastul tau cu Snickers, pastele tale bolognese si prajiturelele tale cu caramel si visine!!!
2. cum naiba termin eu tonele de gem, ketchup si maioneza, slanina si alte delicacies din frigider daca tot slabesc??
3. cata apa magnetizata ar trebui sa beau ca sa slabesc, mancand in continuare gem si paste bolognese? :D
4. cum scot eu, din strafundurile imaginatiei mele latente, doua proiecte de arta vizuala cel putin geniale, ca sa ma scot la fotografie?
5. cum imi termin eu de tehnoredactat toate celalalte proiecte( cand eu tastez cu degetul mic al mainii stangi, si nici cu ala prea repede)?
6.cum apuc eu sa fiu Zen pana la ziua mea, asta ca sa nu implinesc 21 de ani (o varsta de o importanta covarsitoare si o simbolistica aparte fata de toate celalalte varste implinite sau in curs de implinire) fiind un pachet de anxietate si de dezechilibru barbar cu eul meu profund si toate celalalte euri ale mele?
7. cum reusesc sa-mi fac bagajele sa intre in limita de 20 de kilograme ca sa nu platesc sutele de euro pentru depasirea de greutate?? Si daca nu reusesc, ce arunc?? Cutia de bijuterii din lemn foarte masiv, adica din ala greu, care de masiv ce este are sigur 3 kilograme de masivitate, cadou de Craciun de la Lig, pe care am promis deja sa n-o las in urma? Sticla cu suport de magnetizare a apei din metal masiv?? Nu, ca dupa aia nu mai am cum sa-mi magnetizez apa la Bucuresti. In plus, broscutele de pe suport au ochii roz...Cum sa abandonezi niste broscute cu ochii roz?? M-am gandit intens sa-mi las laptopul la Varsovia, pentru ca in bagajul de mana sa indes cutiile de bijuterii, suporturile de magnetizat apa, cartile primite de Craciun, si cadourile pe care o sa le car pentru vecini, matusi de gradul 8 la patrat si colegi care nu sunt sigura ca m-ar recunoaste pe strada. Deh, asa m-a facut mama, suflet caritabil...
Astept, ca de obicei, sugestii inovatoare in legatura cu orice mi-ar putea sterge puncte de pe lista de preocupari. Intre timp, ma duc sa mai beau niste apa magnetizata. Tuturor invidiosilor, roadeti-va unghiile si pielitele!!! Cine o sa atraga ca un magnet privirile tuturor?? Eu, eu!!! :D
Oficial imi merge mai bine, nu ca mi-ar fi mers foarte rau, dar cat de bine poate sa-ti mearga cand te uiti la "Click" de doua ori in 24 de ore (ce am gasit pe dc++ era dublat in poloneza, sa le stea in gat!), cand bei apa magnetizata doar ca sa uiti de singuratate, desi nu stii ce-i aia magnetizare si nici n-ai avut curiozitateea sa google search the damn thing pe care o ingurgitezi ca pe sirop de tuse, in portii aproximativ egale, cand desenezi floricele si baloane cu pixul cu gel sclipicios pe care l-ai gasit sub saltaua patului and so on and so forth...
Stiu ca e terribly fashionable sa iti faci o lista de rezolutii pentru noul an, si God is my witness ca in fiecare an am fost terribly fashinable, desi si acum ma convuslsionez de ras cand imi gasesc vechile liste de rezolutii. Darn! Uite ca inca n-am gasit leacul pentru binge eating disorder sau pentru leucemie, nu mi-am luat inca garsoniera in New York undeva pe Madison Avenue, intre 57th and 85th Street, les connaiseurs stiu-de-ce, tot n-am trecut de hiragana spre katakana, n-am adus pacea in lume si nu mi-am cumparat foehn.
Asa ca, anul asta o sa citesc listele voastre de rezolutii, o sa va felicit pentru indarjire si o sa dorm in continuare in dulcea mea nepasare. Totusi, ca sa nu ziceti ca sunt cah!, va prezint in continuare lista mea de procupari, care inlocuieste lista de rezolutii(valabila pentru urmatoarele 3 saptamani):
1.cum naiba slabesc eu cele 30 si ceva de kilograme (daca nu sunt mai multe ca n-am sangele rece necesar sa ma cantaresc) pe care le-am acumulat in vacanta, mancand de parca ar fi fost ultima data cand mai vedeam mancare in viata mea? Va intrebati, poate, cum am descoperit ca m-am ingrasat? Let me put it this way. Imi ia mai putin timp sa ajung dintr-o camera in alta daca ma rostogolesc, decat daca merg. Wink, wink, nodge, nodge, say no mo', say no mo'!;) Damn you, Poo!! Pe tine si pe toastul tau cu Snickers, pastele tale bolognese si prajiturelele tale cu caramel si visine!!!
2. cum naiba termin eu tonele de gem, ketchup si maioneza, slanina si alte delicacies din frigider daca tot slabesc??
3. cata apa magnetizata ar trebui sa beau ca sa slabesc, mancand in continuare gem si paste bolognese? :D
4. cum scot eu, din strafundurile imaginatiei mele latente, doua proiecte de arta vizuala cel putin geniale, ca sa ma scot la fotografie?
5. cum imi termin eu de tehnoredactat toate celalalte proiecte( cand eu tastez cu degetul mic al mainii stangi, si nici cu ala prea repede)?
6.cum apuc eu sa fiu Zen pana la ziua mea, asta ca sa nu implinesc 21 de ani (o varsta de o importanta covarsitoare si o simbolistica aparte fata de toate celalalte varste implinite sau in curs de implinire) fiind un pachet de anxietate si de dezechilibru barbar cu eul meu profund si toate celalalte euri ale mele?
7. cum reusesc sa-mi fac bagajele sa intre in limita de 20 de kilograme ca sa nu platesc sutele de euro pentru depasirea de greutate?? Si daca nu reusesc, ce arunc?? Cutia de bijuterii din lemn foarte masiv, adica din ala greu, care de masiv ce este are sigur 3 kilograme de masivitate, cadou de Craciun de la Lig, pe care am promis deja sa n-o las in urma? Sticla cu suport de magnetizare a apei din metal masiv?? Nu, ca dupa aia nu mai am cum sa-mi magnetizez apa la Bucuresti. In plus, broscutele de pe suport au ochii roz...Cum sa abandonezi niste broscute cu ochii roz?? M-am gandit intens sa-mi las laptopul la Varsovia, pentru ca in bagajul de mana sa indes cutiile de bijuterii, suporturile de magnetizat apa, cartile primite de Craciun, si cadourile pe care o sa le car pentru vecini, matusi de gradul 8 la patrat si colegi care nu sunt sigura ca m-ar recunoaste pe strada. Deh, asa m-a facut mama, suflet caritabil...
Astept, ca de obicei, sugestii inovatoare in legatura cu orice mi-ar putea sterge puncte de pe lista de preocupari. Intre timp, ma duc sa mai beau niste apa magnetizata. Tuturor invidiosilor, roadeti-va unghiile si pielitele!!! Cine o sa atraga ca un magnet privirile tuturor?? Eu, eu!!! :D
vineri, 5 ianuarie 2007
Under the bed and far away
Probabil stiti cu totii melodia
Intr-o nu-stiu-care-tara
Intr-o nu-stiu-care-vara
Intr-un nu-stiu-care-sat
Sub un nu-stiu-care-pat
Iata ce-am gasit eu azi sub salteaua patului meu:
-una bucata marker roz
-una bucata supozitor expirat in 2004 :)
-una bucata pix cu gel sclipitor
-una bucata pix neinteresant
-una bucata Durex (nefolosit, pentru curiosi, dar expirat in 2006) :)
-o bricheta functionala
-un creion cu Snoopy :D
-un capac de Gingers Beer with cinnnamon
-14 zloti si 55 de grosi
-5000 de lei vechi
Ultimele doua imi apartin, si reprezinta motivul pentru care am inceput "sapaturile". Curios cate afli despre indivizii care au dormit candva in patul tau...
Acum ma obsedeaza : ce-ar trebui sa las eu oare urmasilor sub saltea???
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
