"Do you speak Romanian?"

Din seria "in timp ce romanii merg la mare, ungurii merg la urna", trebuie sa va anunt ca, pe 27 aprilie, a inceput un nou referendum pentru autonomie, la Sfantu-Gheorghe.

Consiliul National Secuiesc (CNS) a profitat de inceperea festivitatilor pentru "Zilele orasului Sfantu-Gheorghe" pentru a demara o noua consultare privind autonomia Tinutului Secuiesc.

Pentru ca in timpul referendumului cu urne mobile, derulat intre 25 februarie si 20 martie, nu toti viitorii locuitori ai Tinutului Secuiesc au raspuns la sonerie, membrii CNS s-au pus pe impartit afise prin oras, pe care, grijulii, au desenat si o harta spre locul unde este amplasata urna fixa, pentru ca, vai mie! votantii sa nu se rataceasca, si astfel sa se piarda voturi importante.

Nu stiu cum a dat Cel de sus, si primarul localitatii cu pricina nu le-a dat voie sa puna urna fix in centrul urbei, cum doreau CNS-istii, asa ca , vai lor! a trebuit sa o posteze la sediul central. Sa speram ca secuii si maghiarii vor sti sa descifreze hartile de pe afise, pentru a nu periclita existenta viitoarei tari, vecina din patru puncte cardinale cu Romania.

In incheiere, o anecdota semnata Cristina, buna prietena si colega de redactie. Cand Cristina era pe clasa a IV-a, a plecat cu parintii intr-o excursie, care i-a purtat intr-un tinut preponderent maghiar, Harghita sau Covasna. Pentru ca s-au ratacit, au inceput sa opreasca oamenii sa ceara indicatii, dar, surpriza! nimeni nu stia limba romana. Moment in care, mama Cristinei, dand dovada de un stralucitor simt practic spune: "Cristina, tu faci engleza la scoala, ia intreaba-i poate o vorbesc si ei!"

Little Bunny Fufu

Pentru cei care ma cunosc, nu mai trebuie sa fie nici o mirare faptul ca, plecand cu Adina sambata sa-mi cumpar niste balerini, m-am intors acasa cu cel mai adorabil minny bunny din cati ati vazut.

Poate au pus aia ceva in cafeaua de la Starbucks, poate era caldura prea mare, dar cand l-am vazut pe minny bunny in acvariul acela din pet shop, am stiut ca nu pot sa plec acasa fara el. Asa ca, fara previous experience cu little beings, m-am trezit mamica de iepuras. De 2 zile, de cand eu si minny bunny, pe care l-am botezat (surprinzator!) Minny Bunny stam aproape nedezlipiti (inclusiv acum, cat tastez, se scarpina fara jena la mine in brate) am dezvoltat o adevarata knowledege in ceea ce priveste cresterea minny bunnies (sau, pentru cunoscatori, ai iepurasilor pitici de Angora)

1. Minny bunnies sunt curiosi si mici perversi, neopriti rod tot ce le iese in cale: cabluri, sfarcuri prin tricou, recipiente de creme de maini, manuale de jurnalism, rame de ochelari de soare, post-its, casti, carti de vizita etc. Noroc ca nu are inca dintisori mari! :)

2. Daca minny bunny inghide accidental un ghemotoc de lana, e suficient sa il puneti sa bea apa si apoi sa ii urmariti rezultatele din the poo :) I'm stiil waiting...

3. Minny bunny e o chestie infinit mai destepata decat mine si Adina laolalta. Stie singur cum sa impinga cu limbuta o mica biluta din adapatoare, ca sa ii curga apa. Noi doua am recunoscut deja ca am fi murit de sete langa adapatoare pana sa ne prindem care e spilul.

4. Ca orice minny bunny de doua saptamani care se respecta, si Minny Bunny al meu doarme trei sferturi din zi, obicei care m-a molipsit si pe mine. Am descoperit ca dorm ca in copilarie, daca il iau in brate si trag plapuma peste noi. Respiratia lui linistita si faptul ca ochii i se inchid din ce in ce mai mult daca ma joc in blanita lui, ma fac si pe mine sa devin sleepy.

5. Lui Minny Bunny nu ii place hrana speciala de minny bunnies, cu nu stiu cate minerale si vitamine si nu stiu ce alte chestii, pe care am dat o caruta de bani. In schimb, prefera sa rontaie banalul...fan. Pe viitor s-ar putea sa ma vedeti cu coasa pe ogoare, aducand cu sudoarea fruntii mancare acasa pentru Minny Bunny.

O sa va tin la curand cu evolutia specializarii mele in tainele crescutului de Minny Bunny. Intre timp, o sa organizez un minny bunny shower peste vreo saptamana, cand se intoarce lumea de pe la mare. Daca veniti, nu uitati sa aduceti jucarele si lemne de ros pentru Minny Bunny. Din pacate nu are voie sa pape inca morcovi, salata sau varza, dar mie imi plac toate! :)

Cu stangu-n dreptu' si cu amandoua inainte!

Azi am vorbit cu Adina si i-am propus sa mergem shopping de pantofi sambata asta. Ca sa nu facem intindere de ligamente mergand -Doamne fereste!- prea mult, am fost un suflet caritabil si i-am propus magazinele din interiorul Carrefour Orhideea.

Adina, pentru cine nu o cunoaste, o faptura mega-pofticioasa si dornica de nou, nu si nu! Ca s-a deschis un Starbucks in mall si ca sa mergem si noi acolo. Si aici a intervenit curiozitatea mea de a vedea ce fiertura magica bea ca Setila Miranda Priestley, asa ca am acceptat. Mall sa fie! mi-am zis...Dar nu stiam ce va urma...

Am intrat in seara asta pe site-ul Acasa TV, pentru a lua niste date pentru un comunicat de presa, cand..ce sa vezi! Ei o facuram si pe asta! O sa ratam la mustata o intalnire memorabila cu coatele, genunchii, sacosele si bastoanele fanelor serpuitoarei Salome.

Dar, vorba cuiva, poate o vad pe aialalata, pe Thalia, cand ma duc peste doua saptamani sa-mi iau blugi.

Nici nu vreau sa ma gandesc peste cine pot sa dau cand o sa merg sa-mi iau fuste si rochite...Poate o vad pe Jennifer Lopez, mai stii?

Frica de incompetenta

Cu cateva zile in urma, unei prietene i-a aparut o iritatie ciudata pe piele. S-a dus la spital unde doctorii, dupa ce s-au sucit si rasucit, i-au administrat o perfuzie, sperand sa-i treaca, cumva, motivul neintelesei roseli.

Azi-noapte, prietenei mele i s-a facut rau, si a fost dusa de urgenta la spital. Acolo, desi era clar ca nu era nici pe departe bine, a fost lasata sa astepte, pe motiv ca daca s-a putut tara pe picioarele ei de la masina la camera de urgente, nu era pe moarte.

Cand intr-un final au venit oamenii in halate albe s-o consulte, au decis, fara sa accepte explicatii, ca e o narcomana. Motivul? Locul in care ii facusera perfuzia colegii lor cu doar 2 zile in urma se invinetise. Asa ca n-au stat mult pe ganduri si i-au administrat doua sedative, pentru ca prea se plangea ca ameteste, ca ii vine sa vomite, ca nu poate sa se miste.

Starea prietenei mele nu s-a imbunatatit deloc, ba, mai mult, dupa ce a trecut efectul sedativelor, i-a revenit nu doar ametelile , ci si iritatia. Bineinteles ca nu mai are de gand sa se intoarca la Spitalul Universitar Bucuresti, cu nici un chip. Binevoitorii medici i-ar mai putea adminstra inca un sedativ.

Si atunci, unde ne ascundem de incompetenta cadrelor medicale de a caror pricepere depind vietile noastre? Unde fugim cand ne apare in cale un daltonist intr-ale medicinii, care in loc sa vada codul rosu al urgentei, vede verde la sedative?

Colega mea a fugit la parinti, in provincie, la 350 de km departare, pentru a putea suferi in afara oricarui pericol. Nu ne mai ramane decat sa bolim muteste din cauza incompetentei, pentru a nu nimeri in mainile unui medic cu obsesia ca toti pacientii lui sunt drogati sau bolnavi imaginari.

Cu Inozza pe platourile de filmare

De Paste, am fost la bunici, la Sighisoara. Ocazie cu care am aflat, stupefiati, ca la Saschiz (localitate la vreo 30 de kilometri de Sighisoara) se filmeaza...seria 5 din Harry Potter!

Ei bine, eu am citit toate 6 volumele din "Harry Potter" si nu ma jenez sa recunosc ca-mi place la nebunie. Filmele n-au reusit nici pe departe sa capteze "magia" din poveste, dar daca aveam posibilitatea sa vad, odata in viata, platoul de filmare, as fi acceptat bucuroasa. Daca eu sunt un fan fara pretentii, surioara mea, Yvonna, e mama tuturor fanilor. Aduna cu o sarguinta de invidiat farfurii, plase, stilouri, haine si tot ce mai apuca din gama "Harry Potter" si asteapta cu sufletul la gura volumul 7.

Iata de ce, atunci cand am ajuns in Saschiz, si am vazut decorul de basm, casutele atat de specifice satucului din "Harry Potter" si tonele de zapada artificiala (afara erau vreo 20 de grade) ne-a cuprins pe toti o stare vecina cu paranoia. Ne-am apucat sa facem poza cu fiecare pitericica, fiecare casuta, cu cabinele telefonice britanice si podul cu piatra de moara, iar Yvonna si-a indesat intr-o plasuta "mostre" de zapada, pentru a avea o "dovada" ca a fost inaintea tuturor la "Harry Potter".

Pasiunea mi-a fost stavilita doar de descarcarea bateriilor de la aparatul de fotografiat, moment in care a trebuit sa ma indepartez si sa fac rost de baterii noi. Venind de la magazin, am intrat intr-un birto-pub, pentru a intreba chelnerul daca se mai intoarce echipa de filmare. Tipul, foarte amabil, mi-a spus ca se intorc saptamana viitoare, pentru a filma decorul de primavara, si ca stie lucrul asta sigur, avand in vedere ca el i-a servit cu mancare pe durata filmarilor. Mai sa lesin! Ma pregateam bucuroasa sa obtin un autograf si sa fac o poza cu cel care, poate, la un moment-dat i-a servit cu cartofi prajiti pe Daniel Radcliff & co, cand un gand negru mi-a intunecat bucuria.

Mi s-a povestit ca ziarele locale si regionale scrisesera pagini intregi despre filmari si platoul de basm, si ca echipa de filmare avusese o caravana kilometrica. Dar cum nu preluasera stirea si ziarele nationale? Dar televiziunile? Asa ca, cu inima indoita, am pus intrebarea mult-temuta: "Stiti cumva despre ce film exact este vorba?"

In concluzie, bucurati-va de aceste imagini in premiera cu platoul de filmare de la "The Dark is Rising". Mi-am promis ca, oricat de prost ar fi filmul, voi fi nevoita sa ma uit. Nu de alta, dar am cate o poza cu fiecare crapatura din fiecare perete...

Luminite

E asa placut sa ai o luminita asteptandu-te undeva...Nu pot sa-mi inchipui camera mea noaptea fara luminita verde a monitorului sau fara beculetul rosu al acumulatorului.

Daca ma trezesc speriata dintr-un cosmar, e atat de reconfortant sa vad luminita de la boxe, sau ecranul luminos al mobilului! Uneori ma ridic din pat sa vad luminitele din blocul de vizavi, si-mi inchipui ca poate si acolo, la o fereastra, sta cineva cautand alte luminite.

Sper ca in noaptea asta sa existe undeva o luminita si pentru mama.

Cand "igen" doare

Evit scrierea acestui post de cateva zile, pentru ca nu am vrut ca atitudinea mea sa fie luata drept xenofobie. Dar acum o sa scriu despre asta, pentru ca am primit mostra finala ca nevorbind despre aceasta situatie, ea nu o sa dispara.

Ieri am sunat-o pe doamna Lengel Eriko (sper ca asa se scrie) care mi-a raspuns senina la telefon:
-Igen!

Am repetat experimentul cateva ore mai tarziu, sa ma asigur ca urechile mele nu s-au inselat. Acelasi raspuns. Ca sa intelegeti de ce mi se pare anormal ca aceasta doamna sa raspunda astfel la telefon, o sa va spun ca ea este persoana de relatii cu presa a vicepremierului Romaniei, dl Marko Bela.

Acum, daca domnul Bela era un modest sef de partid maghiar, staff-ul lui nu avea decat sa raspunda la telefon cantand imnul Ungariei, daca asta ii facea fericiti. Dar domnul Bela este vicepremierul Romaniei, tara a carei limba oficiala este, vrem nu vrem, limba romana. Cand ridic receptorul la telefonul meu de acasa pot sa raspund si cu "Miti pe fir!", daca asa vor muschii mei. Dar cand fac parte din echipa vicepremierului Romaniei, nu imi permit sa raspund in limbi straine si sa imi confuzez interlocutorii.

Ceea ce a facut UDMR-ul in Ardeal se numeste politica "baby steps", pentru cei dintre voi care au vazut "What about Bob?" cu Bill Murray. Cu alte cuvinte, din aproape in aproape ne indreptam catre atingerea obiectivelor noastre.

Mai intai, facem clase doar cu elevii magiari, apoi eliminam din scoli copiii romani. Apoi introducem manualele in limba maghiara, ba chiar manuale de istorie si geografie in limba maghiara. Dac tot suntem aici, impunem limba romana ca limba straina (optionala?), si ne asiguram ca doar profesorii de etnie maghiara pot sa predea limba romana. Odata ajunsi aici, modificam legea administratiei locale, si introducem cea de-a doua limba oficiala in administratie, in regiunile in care populatia maghiara este de peste 20%. Acum ca am facut toate aceste mici "schimbari", modificam si Constitutia, si impunem limba maghiara ca limba oficiala in justitie.

Asaaa...Dupa atata munca, hai sa ne odihnim putin, sa ne dam doi pasi in spate, si sa vedem rezultatul muncii noastre. Populatia magiara, si in special tinerii, nu stiu sau nu vor sa vorbeasca limba romana, limba oficiala a statului ai carui cetateni, de bine de rau, sunt.

E chiar hilar de trist, dar o sa va aduc la cunostinta urmatorul incident. In martie anul acesta, la o unitate de jandarmi din Sibiu au sosit 80 de recruti (din 100, cati sunt in total) din zona Harghita. Cei 80 de tineri afirma ca nu stiu (sau nu vor?!) sa vorbeasca limba romana. Nu ne mai ramane de facut decat sa adoptam o noua lege, prin care unitatile militare vor fi nevoite sa angajeze translatori pentru tinerii maghiari. Asta daca nu ne mai batem capul cum vor reusi acestia sa apere linistea si ordinea din orasele unei tari a carei limba nu o vorbesc.

Ce s-a urmarit, va veti intreba? Hai sa vedem! Avem asa: etnici maghiari care nu cunosc limba romana, lucru care face necesara autonomizarea "Tinutului secuiesc", sau formarea unui stat in stat, in care limba oficiala este cea vorbita de catre populatia majoritara, adica maghiara. Astfel, si legile trebuie hotarate de catre un guvern propriu, format din maghiari, reprezentantii majoritatii.

Alt exemplu: componenta Consiliului Municipal Covasna. Potrivit lui Ioan Solomon, consilier municipal situatia este urmatoarea: "Acolo, desi sunt patru functionari romani, limba romana este interzisa prin chiar regulamentul de functionare. Din 200 de functionari, doar unul este roman, desi, potrivit algoritmului propus chiar de UDMR, ar trebui sa fie macar 25, caci populatia romaneasca reprezinta 25% din totalul pe municipiu (...) Guvernul e departe, UDMR-ul e atat de aproape! " De altfel, domnul Solomon a afirmat ca romanii au fost avertizati de liderul local, Kiss Jeno in modul urmator:" Vreti voi, romanii, sa sustineti activitati culturale? Sa fiti foarte bine intelesi ca datoria judetului este de a-i ajuta (cu fonduri de la bugetul de stat!, n. Solomon) pe maghiarii din diaspora (adica din Romania, din afara "tarii" lor numita "Tinutul Secuiesc"n. Solomon), nu pe romani. Voi sa va descurcati prin forte proprii si cum puteti."

Poate ca deputatul PD petre Strachinaru este mult prea subiectiv atunci cand spune:

„Domnul Tariceanu nu comunica bine cu teritoriul. Il invitam la Sfantu Gheorghe, sa stea de vorba cu oamenii de pe strada si cu organizatiile neguvernamentale. Dincolo de tristete, traiesc sentimentul ca am fost sacrificati pentru linistea guvernului. Lideri politici si ai societatii civile, ne gandim sa dam in judecata statul roman, pentru ca in aceasta zona se incalca flagrant drepturile omului, ale unei parti din populatia bastinasa. Atata timp cat romanii nu sunt acceptati sa lucreze aici, pe motiv ca se strica echilibrul etnic; atata timp cat insemnele statului roman sunt respinse; atata vreme cat istoria romanilor este ignorata si, mai mult decat atat, batjocorita; cand la evenimentele importante, inclusiv Ziua Nationala, se organizeaza actiuni antiromanesti, cum a fost difuzarea unui film despre „cotropirea” teritoriului secuiesc de catre „bisericile cu ceapa”, adica ortodoxe; cand romanii sunt prezentati caricatural in spectacole drept securisti, asupritori si antimaghiari, iar preotii ortodocsi sunt batjocoriti, pe motiv ca „se sterg la gura cu hartie igienica”; faptul ca, de Ziua Nationala, orasul Sfantu Gheorghe a fost pavoazat cu drapelul national doar pe portiunea pe care o considera ei ca fiind a romanilor, adica pe strada 1 Decembrie 1918 - toate acestea sunt o dovada clara a „europenismului” UDMR, despre care Bucurestiul stie prea putin."

Dar faptele nu mint. La Consiliul Judetean de la Sfantul Gheorghe, presedintele, vicepresedintele si consilierii sunt maghiari, la primaria municipiului Sfantul Ghorghe, primarul, viceprimarul si secretarul sunt maghiari, iar situatia este aceeasi pentru localitatile care au primar un maghiar, chiar daca au si populatie romaneasca.

Asa ca permiteti-mi sa ma deranjeze atunci cand mi se raspunde cu "igen" la telefon de catre o angajata a statului roman. Permiteti-mi sa ma incrunt cand aud ca romanii din Harghita si Covasna sunt considerati "cetateni de rangul doi" si permiteti-mi sa rad amar cand aud, de la Ion Lacatusu, directorul Centrului European de Studii din Sfantul Gheorghe ca " UDMR nu se va opri aici: dupa prefectura urmareste sa obtina conducerea Arhivelor Nationale din Harghita, Covasna si Mures, pentru a elimina cuvantul "nationale" din titulatura. Le sta in gat acest cuvant, desi arhivele din Ungaria si din Europa se numesc tot arhivele Nationale."

Si, mai ales, permiteti-mi sa fac tot posibilul ca copiii mei sa nu invete niciodata la Istoria Romaniei de infiintarea "Tinutului secuiesc".

Imi scrie Bush :))

Umplu zilnic inbox-ul celor de la Casa Alba cu mesaje scrise in numele unei Organizatii Internationale pentru care militez. Ce primesc in schimb? Take a look!

"On behalf of President Bush, thank you for your correspondence.

We appreciate hearing your views and welcome your suggestions.

Due to the large volume of e-mail received, the White House cannot respond to every message.

Thank you again for taking the time to write."

Daca nu pot sa-l conving pe Bush sa-si dea demisa, tot intru eu in Cartea Recordurilor! :))))