Zero Teve

Zappam aseara in cautare de "CSI Miami/New York" sau orice alt film care mi-ar fi relaxat intr-un mod placut neuronii, cand dau la "Nasul" peste o discutie despre relatia dintre Bogdan, elevul acela de 19 ani si profesoara lui maritata, Corina. Ma uit vreo 40 de secunde, o vad pe directoarea Oriflame Romania, Monica Tatoiu, care nu stiu in ce calitate se afla pe acolo , si inca doi indivizi de origini incerte. Neinteresant.

Mai zappez inca doua minute si dau peste "Senzational!" si "Exclusivitate" latit pe tot ecranul la "O TV". Sus, pe o ditamai banda, erai anuntat ca in direct, la telefon, e o martora oculara care a vazut cum Bogdan (poreclit "Ralph") a fost impins de pe balcon de sotul Corinei. Jos o alta banda promitea: "Urmeaza fotografii cu Bogdan si Corina in pat". Asta da jurnlism si profesionalism! mi-am zis. Si am ramas mai mult muta de uimire decat curioasa sa vad.

N-a prea spus multe femeia de la telefon. De fapt n-a spus mai nimic. Doar ca, asa cum anunta si banda de sus, ea a fost singura martora oculara a "asasinarii" lui Bogdan, de catre sotul incornorat.

S-a trecut mai departe, la un interviu in exclusivitate cu familia, chiar in mijlocul caminului lor. Aici, cu tot stoicismul meu, n-am putut sa rezist prea mult. Mai rar mi-a fost dat sa vad atata lipsa de scrupule si de cunostinte de baza ale normelor deontologice in jurnalism. Individul cu microfonul (permiteti-mi sa nu-i spun "jurnalist", pentru ca nu era) s-a intrecut pe sine insusi in a pune intrebari stupide, de-a dreptul idioate si cretine, intr-un perpetuu crescendo, doar-doar va obtine un lesin in direct al mamei, o criza de istericale a surorii, sau cine stie ce declaratii incendiare din partea tatalui.

A inceput cu sora lui Bogdan, Alina. Biata fata, cu ochii umflati de plans, a fost pusa sa tot repete daca "a prevazut" tragedia, cum se simte acum ca fratele ei nu mai este alaturi de ea cand trebuia sa isi serbeze ziua de nastere. Tot ce a putut obtine de la ea individul cu microfonul, in afara de plansete si "Nu inteleg cum s-a intamplat" a fost un caiet de informatica pe care Bogdan obisnuia sa isi transcrie mesajele Corinei. Si de aici a inceput circul.

Pe un ton banal si blazat, individul cu microfonul a dat buzna cu bocancii plini de noroi in intimitatea lui Bogdan, citind mesaje pe care acesta le primise, sub privirile indurerate ale familiei, care, ramasese parca in transa. Nimeni nu a realizat ca, desi abia cu cateva minute in urma ii spusesera tipului cu microfonul ca nu ii citisera niciodata mesajele de pe mobil, "pentru ca lui Bogdan nu ii placea asta", acum lasau un strain bagacios sa cotrobaie prin ceea ce Bogdan nu vruse sa arate nici celor mai apropiati oameni din lume.

A mai urmat un mic moment de glorie al individului cu microfonul, atunci cand tatal lui Bogdan i-a povestit cum, in iarna, sotul Corinei i-a gasit pe cei doi impreuna in garsoniera sa. Omul cu microfonul a tot insistat pe ideea asta, pana ce i s-a spus a profesoara statea zilnic pana la 12 noaptea la ei, dupa care mergea acasa. "Eu nu inteleg ce era in mintea sotului" a inceput microfonistul vizibil mirat. "Pai lemn sa fii, si totusi, cand femeia iti vine in fiecare seara la 12 noaptea nu te intrebi nimic?" N-a primit raspunsul scontat si a trecut la "torturarea" mamei.

Femeia, plansa si obosita, nu ii putea oferi ceea ce dorea el, o dovada incontestabila, nu doar ca cei doi au fost impreuna 11 luni, ci, mai mult, un semn ca si Corina il iubea pe baiat, nu doar invers. Mama n-a inteles exact ce urmarea individul cu microfonul, si cu o nespusa gingasie, i-a aratat un caiet in care, pe doua pagini mari, Bogdan scrisese, de sute de ori, foarte marunt, "Te iubesc", ba chiar odata "Te iubesc, Corina!". OTV-istul nu a fost impresionat. Mai mult l-au entuziasmat promisiunile tatalui de a procura poze de la o petrecere de botez la care Bodan si Corina au dansat impreuna si s-au sarutat.

Punctul culminant al acestui jenant exercitiu de jurnalism a fost intrebare pusa mamei: "Va gandeati, acum o saptamana, cand pregateati tortul Alinei, ca in loc sa va sarbatoriti fata o sa va ingropati baiatul?" CE DUMNEZEU A FOST IN CREIERUL LUI CAND A PUS INTREBAREA ASTA TAMPITA? "Nu, nu ma gandeam, ca altfel nu m-as mai fi obosit sa fac tort si as fi facut direct coliva"? Ce putea sa-i raspunda, omeneste vorbind, saraca mama?

Si uite asa am primit raspunsul la intrebarea ce ma tot macina de ceva vreme, de unde are Dan Diaconescu bani sa-si cumpere Bentley-uri, avioane, case in strainatate si alte alea? De la indivizii care, dupa intrebarea asta meschina, n-au inchis televizorul cu furie, asa cum am facut eu, ci au ramas sa astepte "Urmeaza poze cu Bogdan si Corina in pat".

Promotie!

Tind sa cred ca exista un moment in viata fiecarui om, tot la fel cum exista pubertatea, menopauza sau andropauza, cand acea persoana este obsedata, dincolo de orice forma de auto-control de ....promotii.

Ei bine, eu sunt la promotie. Daca vreti sa stiti cum ma simt, ei bine, ok, deocamdata. Mananc aproape zilnic cate un produs Danone, pentru ca au promotia aceea cu premiile sub capac. In plus, de cand o colega de facultate a castigat un rucsac sub capac si in fata ochilor mei, ei bine, ma simt nevoita sa continuu pana cand, una din doua, o sa castig si eu ceva, sau o sa mor din cauza unei supra-doze de lactate.

Viata la promotie mai este caracterizata si prin obsesia, maniaco-compulsiva (nu de a face cacofonii, cum poate ati crezut eronat din cauza terminologiei), ci de a cumpara cat mai multe produse de ingrijire si intretinere. Cand e acea minunatat promotie la Dove, cu cele 7 croaziere sau cele 700 de valize, e mai mare dragul sa cumperi la creme de corp, sapunuri, balsamuri si tot ce-ti pica in mana, ca apoi sa le scufunzi in apa fierbinte. Nu-i nimic daca nu mi-a aparut inca simbolul vaporasului pe eticheta, mai este si promotia aia la Avon, unde daca faci cumparaturi de 50 de lei noi, primesti un talon pentru concurs. M-am ambitionat sa ating pragul de 100 de lei luna asta, chiar daca am luat o crema parfumata de fata pe care o utilizez pentru calcaie. Tot zilele trecute, aflandu-ma intr-un supermarket, nu m-am putut abtine sa nu cumpar un Domestos, ca mi-am adus aminte de promotia lor la terenul de gradina. Am venit acasa tot intr-un suflet, am trimis codul unic de pe ambalaj la numarul respectiv, doar ca apoi sa observ ca promotia a expirat acum o luna. Nu-i bai, tot m-am ales cu seminte pentru flori pe care nu am unde sa le plantez...

Si uite asa, viata la promotie e plina de peripetii si de aventuri, un fel de a doua copilarie. Daca stau bine sa ma gandesc, asta e singurul moment din viata mea cand, gratie campaniei Danone, am depasit aportul de calciu din copilarie. Viata la promotie e, asadar, un fel de cresa. Mi-e bine, multumesc. Mi-ar fi si mai bine daca as castiga un rucsac, un set de picnic, o bicicleta, o minge de plaja, o perna de plaja, o Dacia Logan MCV, o croaziera pe un yaht, o valiza, un card de 1000 de euro, un set de lenjerie ID Sarierri, un set de farduri, sau un teren de gradina.

Daca mai aflati de alte promotii, faceti-mi un mare serviciu si nu-mi spuneti.

"E foame de bani, baieti!"

Se apropie perioada admiterii la facultate si deja toti absolventii de liceu au cam pus ochii pe o universitate in care au de gand sa-si ingroape tineretea, ba unii stiu si specializarea care o sa-i scoata "oameni mari".

Pentru ca been there, done that, dar nu am avut neaparat cei mai buni sfatuitori, ma simt oarecum responsabila sa le explic celor care se viseaza Esce, Gainusi, Patrulesce sau Alessandre, care este si care devine treaba cu Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii.

Cea mai misto parte in legatura cu FJSC-ul e fara doar si poate, admiterea. A fost cel mai serios aspect al faculatii si ramane gustul dulce care se imprima pe papilele unui copil ce a hotit o ciocolata si a mancat-o a inainte de masa, desi dupa asta a fost ghiftuit cu ciorba de sfecla si piure de pastarnac.

Admiterea la FJSC iti da senzatia ca te asteapta lucruri marete, ca o sa fii in locul unde inveti cum sa comunici aproape de perfectiune, ca o sa-ti deschida usile profesionalismului si o sa te ghideze pe cararile batute in smaralde ale carierei media, pr sau advertising......NOOOOOT!

Mai nou, ne-au furat si admiterea. Adica voua v-au furat-o, ca eu am apucat-o decenta. Noua admitere e o secretara reprofilata, care vazand ca nu-i prea iese o caruta de bani deca isi indeplineste banalele obligatii de salariata, se hotaraste sa-si schimbe locul de munca, si se deda unei vieti usoare. Si-a schimbat deux-piece-ul care ii punea atat de bine in evidenta gleznele fine si cerintele ridicate intr-ale limbii romane, precum si exoticul parfum al examenului oral la creativitate, pe portjartierul cu puf roz al examenului scris si mirosul de transpiratie al lipsei de gramatica.

Da, dragii mei, admiterea la FJSC e o femeie usoara, machiata strident si schiopatanda, din cauza panofiorilor argintii de bazar in care au incaltat-o mai marii facultatii. Nu e vina ei, saraca, se vinde nu de placere, ci pentru bani. Si pentru cele cateva sute de milioane de lei vechi ce ii va primi dupa inscrieri, inchide ochii la "care este" sau "am decat trei carti" ale clientilor ei. Atat timp cat platesc, si o fac bine, au decat sa invete romana la Pastele Cailor sau atunci cand se angajeaza reporteri la PRO TV.

FJSC-ul este, petru marea majoritate a colegilor mei de an, asociat cu ceva la fel de placut ca guma de mestecat care ti se lipeste de fusta cea noua in metrou, sau hartia igienica care ti s-a prins de toc, si pe care ai adus-o, fara sa iti dai seama, cu tine din toaleta. Penibila pana la grotesc. Poate as fi mai indulgenta daca unii nu ar bate atata moneda pe cat de buna este mirifica facultate sau onorabilii si stimabilii profesori. Si nu, nu sunt catranita pe viata sau pe facultate. Sunt catranita doar pe lipsa de etica si valoare. Atat.

Asa ca, dragi colegi de clasa a XII-a, veniti in pas alergator la FJSC daca vreti de la viata urmatoarele:

1. Sa aveti un numar modest de profesori competenti si un mare numar de indivizi care si-au ratat profesia, dar care persista in a crede ca nu ar fi fost mai bine pentru ei (si pentru noi) sa aleaga Facultatea de Zootehnie sau pe cea de Constructii

2. Sa faceti laboratoare cu asistenti pentru care facultatea e part-time job, care lucreaza pentru multinationale si care va "squeez in" in orarul lor ocupat cand se poate, sau cu unii simpatici ca persoane but oh so wrong sa stea la o catedra

3. Daca vreti sa fiti inghesuiti alaturi de alti 239 de colegi si fortati sa dati teste grila in loc de examene, pe principiul "Eu nu sunt cretin sa corectez 240 de lucrari scrise".

4. Daca vreti sa vi se promita ca specializarea se va face dupa trei semestre, adica incepand cu anul II, ca apoi sa aflati ca......NOOOOOT!

5. Daca visul vostru de-o viata e sa fiti anuntati ca la impartirea in cele trei sectii de specializare, respectiv "Jurnalism", "Relatii Publice" sau "Publicitate" se iau in considerare nu doar notele de pe primele 3 semestre, cum stiati de ceva vreme, ci si notele din semestrul al 4-lea, la al carui final glorios va aflati.

6. Daca nu suportati mijloacele conventioanle si atat de plictisitoare de a afla cand dati teste, unde si care e bibliografia, si preferati sa aflati totul despre modalitatea prin care veti primi note din barfele colegilor, presupunerile profesorilor sau zvonurile de pe forum, la FJSC e locul vostru.

7. Daca adorati ca bibliotecarele sa va trateze ca pe niste mici euglene verzi scarboase, sau sa va repeada ori de cate ori apelati la ele pentru niste servicii total iesite din competenta lor (ca de exemplu, sa va spuna unde puteti gasi o carte, care este autorul nu stiu carui volum, daca o carte mai este la raft sau a fost imprumutata etc).

Si daca, prin absurd, nu va regasiti micile personalitati sclipitoare in nici una dintre aceste categorii de masochisti, atunci mai aveti o sansa in viata:

1. Va visati vedete, vreti sa va urmareasca paparazzi de la "Ciao!" pe la piata ca apoi sa faca un reportaj incendiar despre cate legaturi de ridichi ati cumparat? E loc si pentru voi la UNATC. E drept, taxa aia de 94 de milioane pe an iti poate provoca ulcer gastric, dar sunt bani investiti in viitoarea voastra cariera.

2. Va visati specialisti in comunicarea politica, publica, mai stiu eu ce? Dati la Stiinte Politice. Am inteles ca oamenii aia chiar va baga ceva in cap. Nu de alta, dar simpaticul domn Antonio Momoc, asistent universitar la FJSC, a terminat si cursurile acestei institutii, si parca stie ce spune...

3. Vreti sa fiti viitorii creatori ai campaniilor "Saatchi&Saatchi", "Leo Burnett", sau "Grafitti BBDO" & co? Am auzit lucruri de bine despre mult-hulita SNSPA. Merita investigat.

Si daca suntei incapatanati si visati la FJSC ca fetita cu chibrituri la curcanul rumen ce ii aparea in vis, "Give up all hope, ye who enter here"! Si sa nu-mi reprosati peste ani ca, intr-o dimineta innorat de mai, nu am stat sa va explic cum devine cu viitoarea voastra cariera academica...

Joaca de metrou

In fiecare dimineata, cu ochii semi-lipiti, gafaind si calcand in picioare florarese si pseudo-ologi, ma inghesuiesc, alaturi de multi alti cititori ai "Compact"-ului, in metrou.

Am o placere sadica sa nu ma asez imediat pe un scaun liber, ci sa stau in expectativa, pana ce toate scaunele sunt ocupae. Si daca vorbim de metroul de la Victoriei, dimineata la 8, nici nu trebuie sa astept.

Odata locurile ocupate, ma invart preocupata printre oameni si caut sa dibuiesc cine va cobora la prima, ca sa ma postez, evident, in fata lui/ei. Ochiul meu de vultur plesuv urmareste incordarea, o eventuala inchidere a gazetei/cartii, poate o apucare mai ferma a gentii, orice ar putea trada intentia de coborare cat mai rapida.

Azi, de exemplu, m-am postat in fata unui nenea tuciuriu, cu o geanta imensa, a carui atitudine, din experienta mea, urla din toti rarunchii "COBOR LA OBOOOOOOR!!!". Victima perfecta.

M-am asezat si m-am pus pe asteptat. O vesnicie pana la Stefan cel Mare, alta vesnicie pana la Obor...Gata! In cateva secunde, usile metroului s-au deschis si musuroiul a inceput sa circule.

Poftiiiiim????? Omul meu nu s-a clintit nici un inch. Nici macar nu a clipit cand l-au inghiontit calatorii grabiti. Nici macar nu a ridicat capul din piept sa-si vada (presupunerea mea) destinatia.

Am oftat involuntar. E clar! Ma rablagesc. Nu mai simt miros de om care coboara la Obor, la Unirii sau la Dristor. Am nasul la fel de infundat ca un scons prins cu carlige de rufe de botic.

-Haoleo! Da' dormi pă tine, bă om`le! Vai de soarele şi de neamu` tău! a rasunat o voce din spatele meu. Am tresarit si i-am facut loc unei femei corpolente, de o nuanta puternic tuciurie.

-Ţotorlău da chiuarhău păndălere? a raspuns barbatul intr-o limba care nu parea romana.

-O fost Oboru, băăăăăăăă! s-a zburlit femeia si l-a impins dezgustat cu piciorul.

In timp ce tiganul se ridica resemnat, abia mi-am abtinut un zambet larg. Back in business, baby! :D

2

"Hot Fuzz", daca va plac filmele britanice, cu umor negru, accente de thriller, horror si actiune. Poate una dintre cele mai bune parodii ale filmelor de actiune cu politisti. In mod cert o sa va tavaliti pe jos daca mai vedeti odata Bad Boys II dupa filmul asta.

Fun stuff:

scenele cu lebada, jucata de lebada "Elvis"
faptul ca Jeanine, care apare intr-o singura scena, se pare ca e Cate Blanchett :)
memorabile replici "Yarp" si "Narp"
scenele cu "impuscaturi" din supermarket
cei doi "Andies", Andy Wainwright si Andy Cartwright
scenele cu arme, in general, in special cea cu hambarul mosului

"I think we're alone now", pe care eu o prefer in varianta Tiffany, si, mai ales, Tommy James & The Shondells! Desigur mai este si remake-ul Girls Aloud...

3

cel mai simplu si mai complicat post pe care l-am citit pana acum.

melodia zilei, in varianta de ieri si de azi. cum va place...

e trist si necinstit.

3

"Extrem de tare si incredibil de aproape", Jonathan Safran Foer, ed. Humanitas. Povestea a trei generatii, care se opresc si se invart (nu fara scop) in jurul evenimentelor de la 11 Septembrie 2001. Bunicul, originar din Dresda, care o iubise pe Anna, moarta in bombardamentul asupra Dresdei din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Pe atunci tanar, fuge in America unde o intalneste pe sora Annei, cu care se casatoreste. Devenit sculptor, renunta sa mai comunice cu oamenii, ba chiar isi tatueaza in palme cuvintele "DA" si "NU", pentru a grabi raspunsul. Ramane toata viata cu obsesia iubitei moarte, pe care o cauta in zadar in cealalta femeie.

Fiul sau va muri in atentatul de la 11 septembrie, lasandu-l in urma sa pe inocentul si dezorientatul Oskar, obsedat de modul in care i-a murit tatal. Micutul gaseste printre lucrurile tatalui un plic pe care scrie "Black", ce contine o cheie, si incepe sa spere ca gasirea incuietorii potrivite pentru cheie il va ajuta sa isi revina. Vindecarea si-o gaseste pana la urma in amintiri, iar cheia devine doar un simbol, atatator pentru cititorii dornici de mistere.

Fragmente:

"Faceam dragoste. Imi venea sa plang. Nu ne puteam privi. Intotdeauna trebuia sa fie pe la spate. Ca prima oara. Si stiam ca nu la mine se gandea. Ma tinea asa de trans de solduri si impingea asa de tare. Ca si cand ar fi incercat sa treaca prin mine spre altceva"(bunica lui Oskar)

"Plang foarte mult, de regula singur. Nu pot nici sa dorm la prieteni acasa, deoarece ma panichez cand nu sunt langa mami. Nu ma descurc foarte bine cu oamenii" (Oskar)


"Elizaveta Bam" de Daniil Harms, la Sala Izvor. Cel mai prost spectacol de teatru la care am fost si castigatorul premiului pentru scenografie si a Marelui Premiu in cadrul "Galei Uniter".


"It's good to be in love" de Frou Frou, cu incredibilul vers "These cucumber eyes are lying the more that I smile about it"

Vesti bune

Iepurasul meu pare sa supravietuiasca perfect perioadei critice de care ma avertiza toata lumea. Azi am serbat, de altfel, cu mare pompa, implinirea a 10 zile de cand il am (interval in care n-a dat coltul!). Sa vedem ce o sa ne aduca ziua de maine.

Adina a primit-in sfarsit!- bursa in Polonia dupa care suspina de anul trecut. Sper sa scrie si pe blog unele dintre experientele poloneze, sa ma pot bucura si eu.

In mod cu totul ciudat, am fost avansata la serviciu. Acum sunt redactor sef-adjunct al publicatiei la care lucrez. Tocmai cand am reusit sa imi pun ordine in viata, cand, in doua saptamani, am fost si la teatru si in parc de vreo 3 ori, cand mi-am cumparat chestii pe care vroiam din tot sufletul sa le fierb/prajesc/coc si gateasc (pentru prima data in ultimele 3 luni), cand am recuperat my movie void, si cand mi-am cumparat una dintre cartile de baza ale copilariei mele, "Peter Pan in gradina Kensington", apare Asta. But, then again, vorbeste persoana care a crezut ca nu supravietuieste examenului de filosofie de la BAC, sau testului de semiotica.

Daca clachez si ma gasiti intr-un azil repetand la nesfarsit:"I want my mommie!", amintiti-mi ca eu am zis "Da".