duminică, 30 septembrie 2007

Din seria : Raspundem cititorilor

O cititoare amabila a acestui blog m-a anuntat recent ca numele blogului de mai sus a aparut in mult-iubita mea revista „Elle”, editia de octombrie. Ar fi putut, la fel de bine, sa ma anunte ca un grup mic de klingonieni a aterizat cu nava-mama pe acoperisul blocului meu si ca acum fac berbec la gratar dupa o reteta de Sanda Marin.

Dar uluirea initiala mi-a trecut rapid. O singura persoana putea sa scrie despre mine in paginile revistei „Elle” : Alex. Leo Serban. Asa ca m-am pregatit moral pentru o remarca malitioasa sau ironica la adresa blogului meu, aruncata intr-un rand al casetutei lunare in care isi exprima gandurile acest domn. Cand m-am vazut cu revista in mana, insa, mi-a cazut fata.

Pe scurt, pentru toti aceia dintre voi care nu citesc publicatia: domnul Serban si-a dedicat intregul spatiu editorial de care dispunea pe luna octombrie pentru a se justifica in fata „acuzatiei” de blazare pe care i-am adus-o. Sunt o fata modesta, care circula cu RATB-ul, mananca iaurt Albalact si cumpara oja de la metrou la Unirii. Inchipuiti-va, asadar, ca atata atentie acordata bietului meu blog m-a tulburat profund. Sunt cateva observatii care trebuie facute, insa, vizavi de articolul domnului Alex. Leo Serban.

Pentru ca sunt carcotasa, n-am putut sa nu observ ca articolul respectiv incepe cu „Un amic care-si cam face veacul pe net mi-a adus la cunostinta ca o blogherita mi-a scris (...)”. Pe de alta parte, in commentul pe care l-a lasat la postul meu, domnul Serban imi spunea ca a dat de blog in timp ce isi gugalea numele. Pai, cum ramane pana la urma ? Il chema cumva „Google” pe amicul respectiv? Ca, ce-i drept, Google asta isi cam face veacul pe net. I s-a dus buhul de asta. :)

Gata, am terminat cu ironiile. O mare parte a articolului intitulat „Raspuns la o scrisoare deschisa” este o imensa explicatie/scuza, pe care, insa, eu am primit-o foarte bine. In sfarsit, am vazut o parte umana, sensibila a lui ALS. Si, desi nu a facut decat sa-mi confirme faptul ca atitudinea lui era insiropata mai ceva ca o baclava in blazare, macar mi s-a parut simpatic in explicarea fenomenului „Cannes”.

Ceea ce m-a calcat pe coada, insa, a fost urmatorul fragment : „Problema e ca, pentru fiecare Catalin Tolontan, Bogdan Ghiu si Dragos Bucurenci care scriu pe blog-uri in nume propriu exista cateva zeci, daca nu sute de „Cici” , „Lili”, „Zizi” sau „inozza” - blogheri perfect anonimi, care se pot lega de oricine fara a da socoteala nimanui. La adapostul unui „nick”, posteaza chestiile cele mai nedrepte, injura pe toata lumea si fac misto. Cu cine sa te lupti ? Si pe cine sa tragi la raspundere ? Si, mai ales, cum sa-i afli pe toti ? Daca nu le raspunzi, „te fac“ in continuare ; daca le raspunzi, le dai satisfactia ca i-ai bagat in seama...Din partea mea, n-au decat sa ramana cu aceasta satisfactie : e – vorba blogheritei mele – « so passe ».”

Cu ce sa incep ? Domnule ALS, am ales drept nume de blog « inozza » si nu « ina », care este numele meu, pentru ca « ina » era deja luat. Si « inozza » nu e un simplu nick. Asa ma alinta profesoara de romana in liceu. Ce pot sa spun : guilty as charged la acuzarea de « blogheri perfect anonimi ». Daca nu-mi rezolva problema asta cu anonimatul articolul dumneavoastra, o sa trebuiasca sa ma impac cu soarta. Dar nu e vina mea ca nu m-a facut mama inca din fasa vedeta in blogosfera. Si sincer, cat inca nu-mi arunca lumea cu rosii stricate in geamuri, stam bine. Daca vreti sa ne cunoastem, scrieti-mi la adresa de mail de mai sus, si ma intalnesc bucuroasa cu dumneavoastra, pentru a inlatura din calea relatiei noastre viitoare eticheta de « anonimi ».

Cat despre « posteaza chestiile cele mai nedrepte, injura pe toata lumea si fac misto », am inteles ca ma vizati pe mine, si nu pe Cici, Lili sau Zizi, dar, daca mi-ati fi citit cateva posturi pe blog, ati fi realizat ca nu injur niciodata (mi se pare ocupatie de birjar). Cat despre facut misto, fac, oricand, bucuroasa, daca mi se pare ca ceva merita luat la misto. Ca v-ati nimerit atunci dumneavoastra, imi pare rau. Ca am avut dreptate in ceea ce am afirmat, mi-a demonstrat-o articolul pe care l-ati scris. Iar despre “posteaza chestiile cele mai nedrepte” haideti sa nu mai pozam in victime. Nu ne sta bine.

Sunt convinsa ca in blogosfera exista mii de astfel de Cici sau Zizi care arunca cu noroi in tot ce misca, pe principiul « toti e prosti, in afara de mine ». Si ce sa fac daca blogul meu nu are in titulatura toate cele 4 nume ale mele ? Ar trebui sa nu mai scriu, doar pentru a nu fi confundata cu blogherii anonimi care se refuleaza suduind lumea in posturile lor ?

Va intrebati « Cu cine sa te lupti ? Si pe cine sa tragi la raspundere ? ». Domnule Serban, dupa cum bine stim cu totii, libertatea de exprimare este un drept consfintit prin Constitutie. Nu trebuie sa ne « luptam » cu oamenii care au pareri diferite de ale noastre, si, cu atat mai putin « sa-i tragem la raspundere ». Putem sa le atacam argumentele cu altele mai logice, mai puternice, dar au apus de mult vremurile cand ii bagam in beciuri, ii faceam sa semneze declaratii de dezmintire si le aplicam un dus rece pentru a-i invata minte. Blogurile sunt spatii deschise, in care oamenii isi exprima gandurile si parerile in legatura cu orice subiect, fara constrangeri. Imi explic atitudinea dvs fata de mine prin prisma faptului ca sunt, probabil, singura care pana acum v-a criticat textele. Nu vrea sa-mi imaginez ce s-ar intampla daca ar mai fi inca vreo 50-60 de persoane ca mine. Cum i-ati prinde si cum i-ati urechea pe toti? :)

Am obosit cu explicatiile si sunt oarecum deranjata de faptul ca m-ati fortat sa scriu postul asta ca raspuns la articolul dvs, in locul unuia despre plimbari prin podgorii si degustari de vin, cum era menit. Ca sa inchei, acum ca mi-ati raspuns, puteti dormi linistit, nu o sa va mai « fac in continuare » (cum, de altfel, aveam stabilit in planul cincinal). Dar, pe de alta parte, nu mi-ati oferit nici cine stie ce satisfactie. Ba din contra. Odata, visam sa scriu pentru « Elle ». Acum, practic, nu mai am nicio sansa. ;)

12 comentarii:

malina spunea...

of ina draga
ca suparata mi-s sara asta!
te-am asteptam tot weekendul cu povesti despre vinuri si struguri
insa acum cand ai venit a trebuit sa-i dai replica lu` nenea asta suparat pe viata

nene scriitor la "elle", las-o pe ina-n pace ca vorbesti prostii

Andra spunea...

Am iesit azi in graba din casa in cautarea unui Elle pe octombrie. Am carat cele doua kilograme de revista prin parcarea de la Carrefour, si m-am blocat in masina ca sa desfac pachetelul in cautarea articolului inozzistic, mai entuziasmata, chiar, decat un copil de 6 ani, in dimineata de Craciun.

M-am oprit peste editorialul lui ALS, desi de obicei nu o fac (fotografiile lui imi plac mai mult decat articolele), pentru ca titlul mi-a sarit in ochi. N-as vrea sa vorbesc despre tonul lui de superioritate sau despre articolul rece, fara nuanta si fara « a point », dar doua mentiuni marunte trebuiesc facute.

In primul rand, mi se pare trist ca un jurnalist din ziua de azi sa « nu isi faca veacul pe net ». Internetul incepe sa fie condus de lumea blogurilor, care are oportunitati gigantice.

A doua mea mentiune este, intr-o mica masura, legata de prima. Inozza nu este un « blogger perfect anonim ». Iar daca ati fi petrecut nu un veac, ci o jumatate de ora pe acest blog, v-ati fi dat seama de asta, domnule Alex. Leo Serban ! Inozza este un blog simplu si istetz, in care multi dintre noi ne regasim, din care ne inspiram, este locul in care ne gasim mereu portia de aer proaspat. E imposibil sa nu iti intre la inima, odata ce i-ai citit 2 – 3 posturi. Vi-l recomand cu caldura ! Iar Ina e o fata curajoasa si desteapta foc, despre care o sa mai auziti multe ! Nici Ina nici inozza nu pot fi numite « anonime » !

Ina, articolasul din Elle mi s-a parut usor acid si rautacios. Dar mi-a adus aminte de reclama aceea la asigurari in care se spune ca « Uneori, o zi senina e atunci cand ploua ». Mie mi se pare un semn de bun augur. Mult curaj inainte !

Sunt sigura ca peste cateva luni, o sa ai ocazia sa il intalnesti pe ALS intr-un context profesional, la vreun eveniment, party, etc... Iar cand o sa se aplece languros sa iti sarute mana, spuen-i crud « Cici, esti so passé ! »

Ziceai ceva de niste degustari de vinuri ? :)

florin spunea...

inozza, tu nu vezi partea plina a paharului. faptul ca un tip ca asta ti-a tinut minte 2 luni de zile postu spune una din doua: ori ca ai scris a naibii de bine materialu' ala, ori ca tipu e prea plin de sine sa-i fie bine. eu optez pentru o combinatie din astea doo.

spor pe unde te mai invarti! mai zi-ne si noo ce pazesti, ca ne plictisim fara tine :)

ivona spunea...

cert este ca, dincolo de orgoliul dumnealui, exista si un oarecare interes fata de ceea ce imprima articolele sale in constiinta cititoarelor revistei. in opinia mea umila, tu ai spart un mit mergand cu mult dincolo de insiruirea ideilor lui leo serban, iar el se vrea formator de opinie pentru o categorie vasta de oameni, nu?
prea putine persoane ajung sa isi coboare ochii pe partea scrisa a revistelor glossy, fie ca poarta semnatura ceciliei stefanescu, a lui alice nastase, a andreei esca, a cristinei bazavan, etc., deci, e admirabila interventia ta :)

Alex. Leo Serban spunea...

1 In momentul in care scrii o "Scrisoare deschisa", se presupune ca te astepti ca cel caruia i-ai adresat-o sa ia act de existenta ei, nu? Este o chestiune de logica elementara din partea expeditorului - si de minima politete din cea a destinatarului... Ei bine, asa s-a si intimplat: MI S-A ADUS la cunostinta existenta acelei scrisori, am citit-o - si am raspuns in rubrica mea din publicatia la care se facea referire; nu stiu despre ce "postare" e vorba, acum e prima oara ca postez pe acest blog (pt ca, evident, nu am de gind sa continui "serialul" in pagina tiparita!).
2 SINT o persoana rece, distanta, acida si malitioasa, asa ca ceea ce scriu este normal sa MA reflecte; nu doresc sa "plac"!
3 NU ma intereseaza sa comunic cu "un mare numar de oameni", iar asta e valabil si (mai ales "si"!) in cazul persoanelor pe care le frecventez; din pacate, scrisul la o gazeta (deci o meserie, vai, publica) implica si dezavantajul ca ceea ce scrii sa ajunga in fata ochilor cui nu doresti... In ce ma priveste (si am mai spus-o/scris-o cel putin o data), nu ma intereseaza sa ma citeasca DECIT acei 15-20 de oameni in a caror opinie ma incred; restul sint pagube colaterale.
4 In continuare, sint total ostil practicii blogurilor; ba chiar le detest! Imi dau seama ca sint o fatalitate a zilelor noastre, dar asta nu inseamna ca trebuie sa imi si placa! (Si nu, nu ma deranjeaza ca nu sint "trendy" - chiar ma bucura.) "Libertatea de expresie" a devenit in mult prea mare masura un alibi pentru "expresii" inutile, inepte, de interes parohial - in cel mai bun caz, mediocre... S-a ajuns ca oricine sa-si dea cu parerea despre orice. Or, asa cum - iarasi - am mai spus-o/scris-o (si o repet, stiind prea bine ca va enerva!), "Oricine are dreptul sa-si spuna parerea, dar nu trebuie tinut cont de parerea oricui"... (cf. Dietetica lui Robinson, pag. 242)
5 Continuati, oricum eu nu voi mai citi... :-)

Inozza spunea...

malina,

vin ele si povestile despre vin si struguri. cred :)

andra,

commentul tau m-a lasat speechless. multumesc!

florin,

momentan pazesc pauza de masa, ca mor de foame. cand se schimba situatia, va anunt :))

ivona,

multumesc mult pentru aprecieri, dar eu cred ca sunt foarte multi aceia care acorda mai multa atentie materialelor de opinie decat sectiunilor de beauty trends. and don't get me started despre editorialele andreei esca ;)

alex. leo serban,

fiti pe pace, nu mai continuam. nu merita.

dianabobar spunea...

Team Innoza!
In momentul in care oamenii nu accepta realitatea, noul "acum"-ul inseamna ca imbatranesc; pe langa par grizonat si dureri de spate, se reflecta si in gandire si in atitudinea fata de vremurile in care traim. Mare pierdere nu e. Asta e viata. Exista altii care sa ocupe locul... go innoza! Innoza for president! :)
[citesc de mult, niciodata nu indraznesc sa las comment, acum a fost cel mai potrivit moment, deoarece sincer m-ar deranjat atitudinea fata de bloguri/bloggeri. M-am simtit. Repet, team innoza!]
pup.

Inozza spunea...

dianabobar,

:*

stiu la cine sa apelez acum cand imi fac campanie. ai fost atat de convingatoare, ca pana si eu m-as fi votat :))

cat despre mentalitate, intr-adevar, se schimba greu dupa un numar de ani, dar cred ca si oamenii care accepta greu schimbarile au farmecul lor si iti ofera un anumit sentiment de stabilitate. eu s-ar putea, la randul meu, sa fiu un astfel de om. :)

Lumi spunea...

Ina, vreau numai sa-mi arat si eu sprijinul si sa-ti reiterez-daca mai era nevoie- Inozza noastra nu este anonima, nu este malitioasa, iar parerile ei conteaza si sunt interesante.

Inozza spunea...

lumi,

what are -virtual- friends for, right? :) mersi, esti uber-draguta!

edar spunea...

Uau! Ce super raspuns! Cu parere de rau, n-am urmarit sirul articole-comments de la care s-a ajuns la "Din seria: Raspundem cititorilor", dar raspunsul tau e opera in arta conflictului. Nu-i corect sa-mi dau cu parerea cand nu cunosc The History, dar simt ca sunt de partea ta, Inozza. Si..la cat mai multe aparitii in Elle :))

Inozza spunea...

edar,

esti foarte draguta (dupa cum arata si poza), dar aici nu e vorba de tabere, asa ca nu trebuie sa tii partea nimanui :) mi-am exprimat o parere cu privire la cineva, acel cineva s-a sesizat mai tare decat mi-as fi imaginat, si...gata. the end.

cat despre aparitiile in Elle, doar daca-mi schimb numele. nu stiu de ce, dar simt ca acolo sunt un fel de persona non grata ;)