Perfect circle
In anul I, nu stiu daca v-am mai spus, dar am intarziat la deschiderea anului universitar, si m-am trezit inconjurata de studentii de anul IV. Alaturi de ei am aruncat cu confetti si baloane in “bobocei”. M-am simtit trista atunci. Unbelongingness s-ar numi starea mea. Inca nu puteam accepta ca liceul se sfarsise, ca trebuia sa o iau de la capat. Plus ca eu ar fi trebuit sa fiu acolo unde se arunca cu baloane. Dar nu eram.
Azi am intarziat din nou la deschidere. Cand am ajuns, amfiteatrul era atat de plin, incat m-am trezit inconjurata de studentii din anul I. Nu trebuia sa ma uit la insignele pe care scria “boboc”, alaturi de “Salut, sunt Jeleu” ca sa realizez asta. Erau galagiosi, fetele le straluceau, si-si roteau capetele peste tot pentru a-l vedea pe Lucian Mandruta. God, I hate them! Ei sunt tot ce as vrea sa fiu acum. Boboaca, galagioasa, plina de entuziasm, rosie de emotii, mereu in ratacire pe holurile facultatii.
Ma uitam la ei cum cantau stangaci “Imnul FJSC” (the lamest song ever, scris pe muzica de la “Yellow Submarine”) si am inceput si eu sa cant. Si, in timp ce fredonam stins “Si-am ramas inca studenti” it hit me again. Unbelongingness.
Poate o sa schimb lucrurile. Poate o sa make myself belong. Poate o sa reusesc.
Succes in noul an, tuturor! :)
In anul I, nu stiu daca v-am mai spus, dar am intarziat la deschiderea anului universitar, si m-am trezit inconjurata de studentii de anul IV. Alaturi de ei am aruncat cu confetti si baloane in “bobocei”. M-am simtit trista atunci. Unbelongingness s-ar numi starea mea. Inca nu puteam accepta ca liceul se sfarsise, ca trebuia sa o iau de la capat. Plus ca eu ar fi trebuit sa fiu acolo unde se arunca cu baloane. Dar nu eram.
Azi am intarziat din nou la deschidere. Cand am ajuns, amfiteatrul era atat de plin, incat m-am trezit inconjurata de studentii din anul I. Nu trebuia sa ma uit la insignele pe care scria “boboc”, alaturi de “Salut, sunt Jeleu” ca sa realizez asta. Erau galagiosi, fetele le straluceau, si-si roteau capetele peste tot pentru a-l vedea pe Lucian Mandruta. God, I hate them! Ei sunt tot ce as vrea sa fiu acum. Boboaca, galagioasa, plina de entuziasm, rosie de emotii, mereu in ratacire pe holurile facultatii.
Ma uitam la ei cum cantau stangaci “Imnul FJSC” (the lamest song ever, scris pe muzica de la “Yellow Submarine”) si am inceput si eu sa cant. Si, in timp ce fredonam stins “Si-am ramas inca studenti” it hit me again. Unbelongingness.
Poate o sa schimb lucrurile. Poate o sa make myself belong. Poate o sa reusesc.
Succes in noul an, tuturor! :)
Later Edit:
Ca tot sunt eu in spiritul de "S-aducem liceul inapoi, sa apartin si eu undeva", tocmai am descoperit blogul clasei fratelui meu. Posturi ca asta, de exemplu, ma fac fie sa-mi doresc sa refac liceul, fie sa ma fac profesoara. O sa ii trec in blogroll, nu de alta, dar imi dau o excelenta stare de spirit. E ca si cum, pentru cateva secunde, as fi din nou in prima banca din fata catedrei :)
12 comentarii:
mmmdap.. Ina - omul potrivit la momentul potrivit (cred ca si "locul potrivit" )
bai, frate-miu, ba, pai asa se face, mah? iti faci blog si nu-mi dai de veste? las' ca acum ca va stiu, va citesc.
PS: te-am votat cu "oleaca" la poll. sa nu mi te superi, da' inca nu esti "foarte" :P
Inozza, nu esti singura care a nimerit intre boboci. Anul acesta ma inscriu si eu pe lista. Dupa ce am scris pe blogul meu (http://depoveste.blogspot.com/)despre festivitatea de deschidere de anul acesta, am citit la tine despre acelasi lucru si m-am simtit nevoita sa fac modificari. E frumos in prima zi, nu!?
iulia,
minunat, chiar. dar asta o spune persoana care a plans de patru ori la "Titanic", asa ca nu cred ca se pune, nu? :)
oricum, inceputurile, ca si sfarsiturile, ma emotioneaza peste masura. noroc ca intre ele exista un interval de mijloc, in care sa ma umplu de nervi :))
am fost si eu la deschidere azi ca sa vad ce entuziasmati sunt ei,bobocii,si ce ne-am blazat noi dupa primul an. e frumos in prima zi...dar trece ;)si da, imnul ala este the lamest song ever
diana,
sa stii ca asta keeps me going. ideea ca, in scurt timp, o sa le piara si lor entuziasmul timeresc. muhahahahah ;)
Inozza, asa este: in curand le va trece si lor entuziasmul. (si eu am plans la titanic, dar nu mai spune nimanui). Eu am pus pe blog-ul meu un link catre niste "poze". Sper sa le primesc si eu in curand pe cele de la colegi.
Remix-ul se gaseste oricum si pe site-ul facultatii.
ce ma, a inceput scoala? sunt socat.
licuriciu,
a inceput facultatea. scoala a inceput de doua saptamani ;)
imi pare rau , dar de data asta din postul tau m-a emotionat mai mult blogul clasei fratelui tau decat amintirea despre inceputul unui an universitar....am devenit brusc nostalgica . mi se pare fantastic sa citesc asa ceva . mai ales postul cu orarul definitiv.....
ana,
crede-ma, si mie mi-a dat o stare de melancolie mult mai acuta decat sentimentul care m-a incercat la deschidere. si l-am pus la blogroll tocmai pentru persoane ca noi doua. nu-i cunosc pe copiii aia, dar citindu-le blogul, pot sa ma prefac ca inca sunt la liceu si suntem colegi. :)
Trimiteți un comentariu