Inozza

Azi avem o poveste

Azi m-am trezit în gând cu o poveste simplă, dar care mă inspiră foarte mult. Și m-am gândit să o împărtășesc cu voi.

Este povestea unui băiețel britanic, pe numele lui George Sampson. George obișnuia să danseze (breakdance) pe străzile din Manchester, pentru a face rost de bani și a-și plăti lecții profesioniste de dans. Visul lui era să-și răsplătească într-o bună zi mama pentru că, cu toată sărăcia lor, i-a oferit tot ce a putut.

George a participat anul trecut, când avea 13 ani, la concursul Britain's Got Talent (un concurs de talente pentru britanicii obișnuiți), unde a dat tot ce a avut mai bun. Și, deși a impresionat juriul, într-un final i s-a spus că nu este suficient de bun.

Mulți în locul lui ar fi acceptat calificarea respectivă și și-ar fi acceptat eșecul. Puștiul însă, a decis să nu renunțe. Așa că anul acesta s-a întors în concurs. Și, într-adevăr, la audiție toată lumea i-a văzut efortul și încrâncenarea de a câștiga.

S-a calificat, mai apoi, în semifinale și a dansat dumnezeiește. Cu toată ființa lui. Simon Cowell (dacă nu îl știți pe Simon de la American Idol sau The X Factor, nu știți ce-ați pierdut) i-a zis la un moment dat că este varianta dansatoare a lui Rocky. Glumă, neglumă, dar nu știu dacă am văzut vreodată o definiție mai bună a cuvintelor „luptător” sau „încredere în sine”.

Ce s-a întâmplat până la urmă cu George în concurs puteți vedea aici. All in all, cred că puștiul ne poate da o lecție tuturor celor care închinăm steagul după primul eșec și care capitulăm când alții ne spun că nu suntem suficient de buni. Cred că, măcar din când în când, we should all be dancing for our lives.