Cum am fentat Earth Hour 2009
Ţin minte că în 2008 eram o ferventă susţinătoare a acţiunii Earth Hour: am scris despre asta pe blog, le-am povestit prietenilor, mi-am cumpărat din timp lumânări etc. Cred că eram printre puţinii oameni din România care stăteau în semi-beznă în seara de 29 martie 2008. :))
Dacă în 2007 acţiunea a implicat doar 2,2 milioane de australieni, în 2008 (cel de-al doilea an în care se organiza campania) au participat 50 de milioane de oameni din peste 370 de oraşe, potrivit site-ului oficial, earthhour.org. Iar anul acesta, o acţiune care a început ca una de gherilă a strâns peste 1 miliard de oameni din 931 de oraşe! De la Turnul Eiffel, Piramidele de la Gizeh şi Turnul Londrei până la cazinourile din Las Vegas, hotelul Burj al Arab şi chiar zone din Antarctica, oamenii au stins luminile în solidaritate cu această acţiune de luptă împotriva încălzirii globale (un slideshow al evenimentului aici).
Am aflat cu bucurie că şi România s-a înscris pe lista ţărilor participante şi, mai mult decât atât, oficialii de la Bucureşti au decis să stingă luminile câtorva dintre cele mai importante clădiri ale capitalei: Palatul Parlamentului, Opera Naţională, Ateneul Român, Muzeul Naţional de Artă şi Cercul Militar Naţional.
M-a şocat însă să aflu că acţiunea a devenit atât de populară încât până şi orăşelul de munte unde stau ai mei s-a cufundat în întuneric, conştient, parcă, de propria sa importanţă în lupta împotriva încălzirii globale. :)) Şi aici vorbim despre un orăşel de 4.000 de oameni unde principalul mijloc de transport rămâne căruţa şi unde oamenii îşi cultivă singuri legumele şi fructele.
Eu trebuie să recunosc că anul ăsta am fost un scons, şi că am fentat evenimentul. Asta nu înseamnă, însă, că am aprins vreo lumină în respectivul interval orar. :D M-am întors acasă de la o întâlnire cu o prietenă pe la vreo 9 fără zece, am orbecăit cu lanterna de la mobil prin casă după Lily, am înşfăcat-o şi am echipat-o cu puloveraşul şi hamul în holul iluminat al blocului (slavă Domnului că administratorul nostru n-a auzit de Earth Hour!) şi am pornit în cea mai lungă plimbare nocturnă pe care a avut-o Lily tot anul ăsta. Când ne-am întors, în sfârşit, Earth Hour trecuse de 10 minute şi am putut apăsa întrerupătorul fără să mă simt vinovată. :D
Acum, între noi fie vorba, dacă am vrea ca un astfel de eveniment să fie şi altceva decât un pretext pentru întâlniri distractive cu prietenii sau băi romantice la lumina lumânărilor, ar trebui să organizăm un Earth Hour măcar o dată pe săptămână, dacă nu în fiecare zi.
Ţin minte că în 2008 eram o ferventă susţinătoare a acţiunii Earth Hour: am scris despre asta pe blog, le-am povestit prietenilor, mi-am cumpărat din timp lumânări etc. Cred că eram printre puţinii oameni din România care stăteau în semi-beznă în seara de 29 martie 2008. :))
Dacă în 2007 acţiunea a implicat doar 2,2 milioane de australieni, în 2008 (cel de-al doilea an în care se organiza campania) au participat 50 de milioane de oameni din peste 370 de oraşe, potrivit site-ului oficial, earthhour.org. Iar anul acesta, o acţiune care a început ca una de gherilă a strâns peste 1 miliard de oameni din 931 de oraşe! De la Turnul Eiffel, Piramidele de la Gizeh şi Turnul Londrei până la cazinourile din Las Vegas, hotelul Burj al Arab şi chiar zone din Antarctica, oamenii au stins luminile în solidaritate cu această acţiune de luptă împotriva încălzirii globale (un slideshow al evenimentului aici).
Am aflat cu bucurie că şi România s-a înscris pe lista ţărilor participante şi, mai mult decât atât, oficialii de la Bucureşti au decis să stingă luminile câtorva dintre cele mai importante clădiri ale capitalei: Palatul Parlamentului, Opera Naţională, Ateneul Român, Muzeul Naţional de Artă şi Cercul Militar Naţional.
M-a şocat însă să aflu că acţiunea a devenit atât de populară încât până şi orăşelul de munte unde stau ai mei s-a cufundat în întuneric, conştient, parcă, de propria sa importanţă în lupta împotriva încălzirii globale. :)) Şi aici vorbim despre un orăşel de 4.000 de oameni unde principalul mijloc de transport rămâne căruţa şi unde oamenii îşi cultivă singuri legumele şi fructele.
Eu trebuie să recunosc că anul ăsta am fost un scons, şi că am fentat evenimentul. Asta nu înseamnă, însă, că am aprins vreo lumină în respectivul interval orar. :D M-am întors acasă de la o întâlnire cu o prietenă pe la vreo 9 fără zece, am orbecăit cu lanterna de la mobil prin casă după Lily, am înşfăcat-o şi am echipat-o cu puloveraşul şi hamul în holul iluminat al blocului (slavă Domnului că administratorul nostru n-a auzit de Earth Hour!) şi am pornit în cea mai lungă plimbare nocturnă pe care a avut-o Lily tot anul ăsta. Când ne-am întors, în sfârşit, Earth Hour trecuse de 10 minute şi am putut apăsa întrerupătorul fără să mă simt vinovată. :D
Acum, între noi fie vorba, dacă am vrea ca un astfel de eveniment să fie şi altceva decât un pretext pentru întâlniri distractive cu prietenii sau băi romantice la lumina lumânărilor, ar trebui să organizăm un Earth Hour măcar o dată pe săptămână, dacă nu în fiecare zi.
5 comentarii:
dada! eu tot asa, n-am fost acasa by mistake, ci intr-un parc puternic iluminat chiar :D Nah, o insula mica deasupra carei caciuli nu planeaza nici o musca a incalzirii globale, se pare :)
Bine, mai Adinoi, daca si aia din Antarctica s-au simtit si au stins lumina, bine ca astia din Canare is mai cu motz! :))
Eu eram la teatru, ar fi fost interesant daca stingeau timp de o ora luminile, trageam un pui de somn. In orice caz, la mine in casa nu s-a consumat niciun watt, deci mi-am facut partea. :))
Bineinteles, asta e doar un pretext, ca nu ne asteptam ca ora asta sa faca diferenta, ci constientizarea ca ar trebui sa utilizam energia (de orice tip) doar atat cat avem nevoie si nu sa consumam aiurea, nu-i asa? (or so they say...)
Jorjel,
My thoughts exactly :)
eu am dormit. convenabil, pentru ca mi-era somn
Trimiteți un comentariu