Inozza

Lame.fm :)

Pentru aceia dintre voi care nu sunt utilizatori sau fani ai site-ului Last.fm acest post s-ar putea să nu fie deosebit de important. Cu toate acestea, povestea pe care intenționez s-o prezint aici este interesantă, cel puțin din perspectiva modului în care este văzută egalitatea online în anul 2009.

Dacă nu ați făcut încă cunoștință cu LastFM, acesta este un site de muzică, care combină downloadarea legală, cu radiouri online, recomandări, topuri, biografii ale muzicienilor etc. Ce este așa deosebit la acest site, vă veți întreba. Ei bine, în primul rând faptul că site-ul are la bază un progrămel-minune, numit Audioscrobbler, care practic ”spionează” tot ce mișcă în materie de muzică pe un calculator: ce melodii asculți în Winamp, ce mp3-uri ai etc. Audioscrobbler este tot timpul activ pe un calculator pe care ai ascultat muzică mai mult de 3 zile, îți înregistrează gusturile muzicale și apoi generează recomandări pornind de la preferințele altor utilizatori. Și aici ajungem la al doilea motiv ce face acest site atât de deosebit: faptul că asocierea Audioscrobbler cu ideea de radio online a dat naștere celei mai mari rețele sociale bazate pe gusturi muzicale din lume: 30 de milioane de utilizatori din 200 de țări.

Last.fm-ul mai este grozav și pentru faptul că îți creează un fel de jurnal cu toate melodiile pe care le asculți, astfel încât dacă nu-ți aduci aminte melodia aia grozavă pe care o ascultai acum două luni într-o seară de marți, o poți găsi acolo din câteva clickuri. Ca să nu mai pomenesc nimic despre interacțiunea cu oamenii care au aceleași gusturi muzicale ca tine (oameni care comentează piesele, poartă discuții pe forumuri, leagă prietenii etc.), topurile pe care Last.fm ți le face cu cele mai ascultate piese și formații sau, bomboana de pe tort, funcția care îți permite să creezi stații de radio cu numele unui artist sau unui tag. Am, de exemplu, un Amy MacDonald radio și un Happy Radio, pentru zilele ploioase.

Dar scopul acestui post nu este de a vă convinge (în caz că nu erați deja) de cât de cool e Last.fm. Problema este alta. Acum o săptămână, Last.fm își anunța utlizatorii că, din cauza costurilor ridicate pentru licențele muzicale (costuri ce nu pot fi acoperite din reclame), începând cu 1 aprilie vor trebui să plătească o taxă lunară de 3 euro prin serviciul Paypal pentru a continua să asculte muzica. Și asta nu e tot. Fără să dea nicio explicație, conducerea site-ului mai anunța și că cetățenii din SUA, Anglia și Germania sunt exceptați de la această prevedere și că vor putea asculta Last.fm gratuit, ca și până acum.

Reacția a fost virulentă. Foarte mulți utilizatori s-au declarat deranjați de introducerea costului, cu atât mai mult cu cât, spuneau ei, există alte servicii asemănătoare, gratuite pe internet. Însă cei mai mulți fani ai Last.fm-ului au spus că sunt jigniți de discriminarea apărută între țările G3 (așa cum au început să fie numite SUA, Anglia și Germania) și restul lumii. Mi s-a părut amuzant că au existat chiar și germani și americani, care au spus că deși se numără printre privilegiați, în semn de solidaritate cu cetățenii din afara țărilor lor, își vor șterge conturile și vor înceta să asculte Last.fm.

Ca urmare a acestei reacții, șefii site-ului au comunicat că vor amâna introducerea costurilor într-un nou post, prin care încercau să îndulcească șocul inițial prin niște măsuri pe cât de amuzante, pe atât de ineficiente în ochii utlizatorilor: introducerea altor modalități de plată în afară de paypal, posibilitatea de abonamente cadou (cumperi un abonament cadou pentru un prieten etc.). Am citit cu interes (aproape) toate comentariile lăsate ca urmare a acestui nou anunț, deoarece mi se par foarte interesante pentru a afla ce gândesc oamenii din diferitele țări ale lumii în legătură cu plata pentru radiouri online, în legătură cu această măsură discriminatorie, dar și care este nivelul de trai și cât reprezintă pentru aceștia 3 euro pe lună.

Iată care sunt principalele lucruri care au fost imputate conducerii Last.fm.

În primul rând, cea mai puternică acuzație a fost aceea de rasism muzical, în variante ei mai blândă de discriminare socială. Foarte mulți oameni au subliniat faptul că site-ul s-a lansat inițial sub deviza Social Musical Revolution, tocmai pe ideea că muzica e gratuită pentru oricine, din orice țară. De asemenea, se pare că o soluție de compromis acceptată de foarte multă lume ar fi ca serviciul să devină plătit în absolut toată lumea, pe principiul ori plătim toți, ori nu plătim nici unul. Într-adevăr, cei de la Last.fm au explicat că aceste 3 țări sunt scutite de plată pentru că reclamele din țările respective acoperă costurile pentru licențe. Pe de altă parte, mi se pare foarte justificată explicația unui comentator care spunea că dacă și cetățenii din respectivele țări ar plăti (să nu uităm că radioul ar fi plătit în 197 de țări și gratuit în 3, dintre care una e un contiment întreg, for Pete's sake!), costul radioului ar coborâ sub 2 euro pe lună, poate chiar sub un euro, ceea ce ar fi în beneficiul tututor.

Unul dintre cele mai simpatice comentarii la capitolul discriminare a fost următorul:

”imagine that at an all-you-can-eat buffet we start charging americans and germans more money than other nationalities…because we found out that on average they eat more than the rest of us…i’m sure you would agree, innit?

of course we’d charge the english more as well ‘cause they tend to drink more than the rest of us too. you’re treading a treacherous path my friends… i’m willing to pay whatever you want… but: same price for the same service…for everybody.”

Dar problema nu rezidă doar în faptul că cele trei națiuni privilegiate vor asculta Last.fm gratuit, în timp ce restul lumii va plăti pentru serviciu, ci că cele trei țări vor avea parte de funcții pe care restul nu le va avea, nici măcar contra-cost. În acest sens mi s-a părut foarte plastică comparația unei alte utilizatoare de last.fm:

”My problem with the last.fm radio subscription is really not that we will have to pay (although of course it is better to have it for free). My main problem is that some countries pay while other coubtries, who get better last.fm services (play-on-demand, like I’ve mention numerous times before) than we ever will after paying, don’t pay. It’s unfair.

See things this way: If you have a magazine and you’ve always sold it on newsstands and suddently you put it up online in PDF for free people won’t give it as much value as they would if it were paid. Because, even if the notion is buried in our unconscious, we always assume that if we pay for something it is better, and if it is free it’s probably not that good. Hence the saying “you get what you pay for”. But now imagine you have a magazine and you put it up online in PDF and some people you allow them to get it for free but others have to pay, and the people who have to pay get a version of the magazine with alot less pages than the magazine the other select group of people is getting for free. No one would want to pay for it.”

Pe de altă parte au fost și unii care au tratat indignarea persoanelor care se simțeau discriminate cu delicioasă ironie:

”You are not discriminated against just because you can’t have what someone else can have. It is like saying I live in Spain and I am discriminated against because I’m not allowed to have Barrack Obama as my President. Or that I’m discriminated against because I can’t use the British National Health Service even though I live in Canada.”

În al doilea rând, pentru mulți oameni, chiar suma de 3 euro lunar constituie problema. Un student sud-american spunea, de exemplu:

”Let me get this straight, your are only not charging to the most rich countries?

With 3 USD I can buy brunch, lunch, and meal, in my college, including beverages.

Every day, my local currency worths less and less, so everyday it will be expensier.”

În al treilea rând, faptul că anunțul a survenit doar cu 7 zile înainte ca decizia să intre în vigoare a fost considerat de mulți o lipsă de respect pentru utilizatori, cu atât mai mult cu cât cei care au plătit un abonament (doarece exista și până acum această posibilitate, în schimbul sumei de bani urmând să primești funcții suplimentare) spun că nu ar mai fi făcut acest lucru dacă ar fi aflat decizia Last.fm de a face o diferență între cetățenii americani, britanici și germani și restul lumii.

M-am amuzat copios citind comentariile lăsate de oameni în urma celui de-al doilea anunț Last.fm. Sunt o radiografie excelentă a mentalității actuale vizavi de Internet și serviciile online (pe principiul “I love this site so much that I refuse to pay for it!!”), dar și o măsură a nivelului de civilizație și economie mondială etc.

Personal, în timp ce scriu aceste rânduri, ascult în căști The Boy Least Likely To la radioul meu Happy de pe Last.fm și mă gândesc că anunțul ăsta este, cel mai probabil, o mare păcaleală de 1 aprilie. :) Nu pot să cred că cei din spatele unui site care se vrea global, și un instrument al revoluției muzicale pe itnernet pot fi atât de lipsiți de inteligență încât să creeze discriminări teritoriale. Și dacă problema ar fi, într-adevăr, faptul că respectivele țări aduc venituri mai mare din publicitate, atunci de ce nu s-ar face și delimitări pe orașele din acele țări? Ca să nu mai spun nimic de faptul că ar putea exista atâtea alte modalități de a rezolva problema fără a introduce costul (de exemplu introducerea donațiilor, ca în cazul Wikipedia).

Și da, aș plăti 3 euro pe lună pentru că ascult al naibii de mult Last.fm în fiecare zi, dar nu în condițiile în care nu mă bucur de aceleași avantaje ca americanii sau britanicii, de exemplu. E ca și cum la un club de dans pentru copii, o parte dintre ei ar putea face cursuri gratuit, în timp ce o parte ar plăti pentru ele. Iar cei care ar face cursurile gratuit ar învăța pași de dans mai interesanți decât plătitorii, și ar avea și echipament din partea casei pe deasupra. Absurd, right?

Eu una aștept în continuare să apară pe site mesajul cu April Fool's Day. :))