Inozza

Voiaj transilvan

La ora la care scriu aceste rânduri voiajul meu transilvan s-a încheiat de câteva ore bune, lăsând loc vacanţei mele bucovinene. Cu toate acestea, am decis să scriu două rânduri despre mica mea călătorie prin Ardeal pentru a vă convinge (dacă mai este nevoie) că zona asta de ţară e una magică, în care oamenii sunt mai buni, zâmbesc mai mult şi timpul se scurge (după legi neştiute) mai molcom.

Ştiţi senzaţia pe care o ai când tocmai ai ieşit de la duş, te simţi ca un fulg, miroşi a lapte şi miere (sau struguri şi flori de câmp, după caz) şi eşti atât de bine dispus încât îţi vine să ţii un concert cu foehn-ul în sufragerie? Ei bine, aşa mă simt acum, după ce am mers câteva zeci de ore cu trenul prin Ardeal şi m-am bucurat de câteva zile de primăvară transilvăneană.

Iată doar câteva dintre lucrurile care mi-au luminat ultimele zile:

• Să stau pe prima bancă de lângă Turn în cetatea din Sighişoara şi să privesc lumea trecând. În linişte şi în soare.
• Tot în cetate la Sighişoara, o bătrânică ce ţinea un stand cu obiecte de artizanat a insistat să-i împletească o zgardă roşie lui Lily, pentru a o feri de deochi. Am ajuns să o port la încheietură, ca brăţară.
  
• Localităţile cu nume adorabile din Ardeal, gen Iclănzel, Coroisânmărtin sau Cuzdrioara. *inimioare*
  
• Băieţii din Cluj. Sunt teribil de politicoşi şi fooooarte drăguţi. :D
• La Mediaş, după ce am ajutat o bătrânică cu bagajele prin gară, a insistat să-mi dea o jucărie de pluş pentru Lily, cu care se întâlnise cu o zi înainte la Sighişoara (absolut întâmplător, nu o cunoşteam).
  
• Gara din Sighişoara (o clădire nou construită şi una dintre cele mai frumoase şi pitoreşti gări pe care le-am văzut în România) are un mic coafor şi un salon de manichiură şi pedichiură. Manichiurista e foarte amabilă şi poligloată pe deasupra. :)
  
• Un personal pe ruta Sighişoara-Mediaş (unul dintre cele 4 pe care le-am luat) e un fost tren german, cu uşi care se închid automat după semnalul sonor, ca la metrou, cu scaune separate şi tapiţate şi cu... difuzoare cu muzică. Am ascultat de la Eros Ramazotti, la Blondie şi Ace of Bace. Conductorul era, pesemne, un mare melancolic. :) A fost cea mai frumoasă călătorie cu trenul din viaţa mea.
• În Cluj, un bărbat într-un costum impecabil a ieşit de mână cu iubita dintr-un magazin şi, dând cu ochii de Lily a exclamat zâmbind: Ni no ce câine mic! A fost cea mai adorabilă interjecţie pe care am auzit-o în ultima vreme şi m-am abţinut cu greu să nu râd.
• Undeva, între două gări scăldate în soare, mi s-a insinuat în minte subiectul unei cărţi pe care simt că trebuie să o scriu. Nu ştiu încă cum o voi structura sau cum se va numi, dar ştiu cine vreau să o ilustreze (da, va avea ilustraţii :P)
• Pâinea ardelenească la cuptor cu cartofi
• Străzile înguste şi căsuţele vechi cu grădiniţe pline de flori
• Oamenii care îţi zâmbesc fără motiv.

Mă aştept numai la lucruri frumoase şi la vancaţa mea bucovineană, cu atât mai mult cu cât include ouă roşii, Slujba de Înviere, drob şi un recital Richard Clayderman, la care avem toată familia bilete. Revin cu poveşti şi impresii zilele astea. ;)