Nu mai e demult un mister faptul ca eu si usile de toaleta nu avem tocmai o relatie fericita. Ei bine, ieri am mai scris un capitol al povestii noastre. Capitolul Madrid. Sa incep cu inceputul, insa.
Ieri la ora 15.30 a avut loc conferinta pe tema “State of the European Blogosphere”, poate singurul eveniment de la Campus Party Europe la care n-ar fi trebuit sa lipsesc. Eu n-am fost la conferinta, insa. Unde am fost, poate va intrebati? Blocata intr-o sala de dusuri/toalete. De ce? Pentru ca un ins de geniu a incuiat fara sa verifice daca e cineva inauntru.
Prima jumatate de ora m-am amuzat. Am strigat de cateva ori ajutor si am batut ritmic in usa groasa de metal. Eram convinsa ca nu pot fi singura fata care face dus la ora aia si ca cineva va trece pe holul respectiv (situat la un etaj complet gol in rest).
In a doua jumate de ora am inceput sa ma agit. Nu exista semnal, decat in anumite puncte bizare (pe varful vasului de toaleta din cea de-a patra cabina de exemplu) si acolo timp de 2-3 secunde, insuficient ca sa trimit un mesaj. Textele mesajelor, de altfel, indicau o panicare treptata. De la vag amuzatul “Ametitii astia m-au inchis la dus. :)) Pretty please trimite pe cineva sa ma scoata de aici. Mersi mult!” la minimalistul “Blocata la dus! Pls help” si pana la exasperatul. “SOS!!!”.
Dupa o ora si un pic atingeam disperarea. Am realizat ca colegii nu ma vor cauta, crezand ca socializez pe undeva sau ca ma plimb singura. Si ca cel care inchisese sala respectiva de dusuri probabil stia ceva ce eu nu stiam.
Asa ca, fidela unei gandiri logice de care am mai dat dovada si in alte situatii similare, am inceput sa cant inciudata“Viva Manchester United!”. Dupa cum probabil v-ati imaginat deja, chestia asta n-a prea functionat.
So here I was. Inchisa intr-o toaleta cu usi groase de metal, situata pe un palier abandonat, intr-o cladire mai mult sau mai putin goala, fara semnal la mobil. Painfully familiar.
Am iesit dupa o ora si jumatate, cand m-a eliberat un om de serviciu care auzise niste batai anemice in usa. Ocazie cu care m-a anuntat ca sunt norocoasa ca a trecut pe acolo, pentru ca in mod normal ar fi venit doar pe seara. Apoi m-a intrebat de ce sunt “nerviosa”. Mda.
Am ajuns la conferinta in ultimele 2 minute. Si nu planuiesc sa mai fac dus foarte curand aici. Cel putin nu singura. :))
4 comentarii:
"cel putin nu singura" ....=)) In cazuri de astea se intelege si se scuza... si se intelege :))
Anonim,
Ai omis sa spui ca se intelege. :)
ina, bine ca macar de data asta nu aveam eu avion de prins! ca iar radeam de tine uitand de mine :)) sau... radeam cu tine :D sa nu para ca fac misto!
Adinutz,
Doar nu vrei sa insinuezi ca ai pierdut zborul ala din cauza mea? :P
Trimiteți un comentariu