Milan, here I come

In lume sunt 4 calendare mari si late a caror lansare constituie evenimente internationale: calendarul Peroni, calendarul Lavazza, calendarul Pirelli si calendarul Playboy. 

Maine are loc petrecerea de lansare a calendarului Lavazza. La Milano. Si eu o sa fiu acolo. Ceea ce ma face foarte bucuroasa, desi usor panicata, dar totusi bucuroasa, chiar daca usor panicata. *insert stare incerta aici*

Ca sa intelegeti agitatia mea, asta e genul ala de eveniment care anul trecut a avut loc intr-un imens studio cu piscina, cu recitaluri la pian, cu participarea Orchestrei Simfonice din Roma, cu coregrafii sofisticate (au avut inot sincron, for Pete's sake!), cu prezenta unor vedete internationale, cu ploaie de petale de trandafiri (like for real!), cu blituri si fituri. Not my kind of Thursday night out, if you know what I mean.

Al doilea mare motiv de stres e ca o sa-i iau un interviu fotografului care a facut calendarul Lavazza 2011. Individul se numeste Mark Seliger si a fost, timp de 10 ani, principalul fotograf de la Rolling Stone (pentru care a facut peste 100 de coperte) iar acum lucreaza pentru Vanity Fair, Vogue, ELLE si GQ. In plus, e specializat pe portrete de vedete si a pozat tot ce misca, de la Johnny Cash si Kurt Cobain la Johnny Depp si Anne Hathaway. 

Sa va mai spun ca este cel mai bun prieten al lui Lenny Krawitz? [Da, name dropping-ul a fost doar sa va impresionez )]. Sau ca este si muzician? Acum intelegeti de ce am emotii big time? Mai ales ca mie copertele Rolling Stone imi dau un sentiment pe care cei care frecventeaza bisericile cred ca il numesc evlavie. ))

Adevarul e ca abia astept sa vad cum va arata calendarul Lavazza pe 2011 (in fiecare an abordarea e alta si e tinuta strict secret pana la petrecerea de lansare). In 2009 calendarul a fost creat de legendara Annie Leibovitz si a aratat absolut spectaculos (coperta dedesubt).

Iar anul trecut a fost realizat de fotograful britanic Miles Alridge si a aratat mai fresh si cu totul diferit (coperta mai jos).

Voiajul meu milanez are si parti amuzante, insa. Primul ar fi ca o sa-i iau interviu unei doamne pe care o cheama chiar Lavazza. Si nu, nu este o coincidenta. Al doilea lucru amuzant e ca, dintre toti oamenii care ar da orice sa fie trimisi intr-un rai al cafelei, pleaca fix un bautor inrait de ceai. ))

 

Sper ca o sa ma iertati ca n-o sa scriu pe blog zilele urmatoare, dar promit sa ma revansez cu povesti la intoarcere. Ci vediamo dopo!