Poveste (guest post by Madelin)

A fost odata ca niciodata o Tapiroaica-din-tara-nasturilor-de-paie, vrajitoare de gradul 7 ¾ si abandonatoare de ferigi, pre nume Madelin, care se dadea pe forumuri de doctori.

Si cand s-a plictisit ea de forumit, a inceput sa ceteasca bloguri.

Si tot cetind ea asa, zi si noapte, i s-a deschis apetitul pentru scris propriu, ca o floare de lotus in zilele Bhagavad Gita. Asa ca si-a tras blog, cam la inceputul lunii iunie 2007.

Eram in Epoca de Aur a internetzului, cum bine zice un Mahalagiu. Blogrolluri, Roblogfesturi, commentarii lungi si cu miez, d’astea.

In timpul liber Madelin mai cetea si dileme (transformate apoi in dileme vechi). Le citea invechite si bulk, asa cum le gasea aduse de mama ei, la tzara. Cel mai mult savura rubrica “Cu ochii-n 3,14”, unde scria des si savuros si numitul als.

Si cetind ea asa, sin de-alea, si de-alea, iata ca-ntr-o buna zi bloguitul si timpul liber s-au intalnit miraculos desi frustant pe alocuri (31 iulie 2007, ca sa fim precisi ca marmota).

Pornind de la lincuitul onorant al blogului gospodinei pe blogul Inozzei, Madelin a cetit o scrisoare deschisa adresata lui als, cel care scria pe atunci (si) in lucioasa revista Elle si care initia astfel, nu-i asa?, o cruciada impotriva blogurilor slash bloggerilor, mai-tarziu-foarte-bine-cunoscuta.

Pe Madelin nu a rabdat-o, bineinteles, simtul dreptatii, pentru ca ea cetise o multime de bloguri excelente, fie culturale, fie culinare, fie personale, fie de handmade (pentru referinta a se vedea blogrolul de la http://madelin.wordpress.com/).

Asa ca l-a comentat la postul inozzei pe als, iar acesta, surpriza, a si raspuns. Surpriza era un pic neplacuta, pentru ca nu era als cel “conoscut” in dilema veche. Orisicatusi, asta a fost inceputul unei frumoase prietenii Madelin-als (apud Casablanca), impanata (si) cu schimburi de comentarii acide, pe blogul propriu sau pe bloguri prietene.

And the rest is history!

(credinta mea proprie si personala este ca als a picat, in cele din urma, in propria capcana: a vrut sa critice blogurile si a sfarsit prin a-i placea destule dintre ele). Ca dovada ca e asa, ca devenise, poate fara sa vrea, un membru marcant al blogosferei, a fost faptul ca, la moartea Artistului, cele mai multe articole-omagiu au fost cele scrise pe bloguri)

Si inca ceva.

La Inozza, in afara de faptul ca savurez din plin stilul chick-lit (cum zice ea), de fapt optimist si luminos in care prezinta chiar si cele mai naspa or anoste chestii ce i se intampla, mai am si o personala cheie de afectiune, pe care i-am descris-o cu cuvinte putine intr-un comentariu la articolul prin care trece orice blogger care se respecta, cel cu renuntarea la scris:

“o sa-ti zic ca spatiul tau pixelat este, pentru mine si pentru inca cineva, o cladire alba din East 71st Street, East Side, New York. Coborand scara spiralata pana in fata cutiilor postale de langa lift, fix la aceeasi ora in fiecare zi, eu astept scrisori albastre, el isi ia spre citire gazeta preferata. Ne privim cu coada ochiului, ne cunoastem de o vesnicie desi nu ne-am intalnit, de-adevaratelea, niciodata. Ai putea tu sa distrugi, cu buna stiinta, un spatiu magic?

Asa ca inchei, la fel de apoteotic cum am inceput:

Keep calm! And conjure a Patronus charm! 

Hugs, kisses and friendly thoughts! 

Te voi ceti in continuare la ceaiul de la ora mea 5!

PS: De devirtualizat nu ne-am devirtualizat nici pana acush, ceea ce e de mare mirare, hihi.

Cu drag si spor,

Madelin

*

Madelin este cea mai putin ratata gospodina si una dintre cele mai minunate mamici pe care le cunosc. Pentru povesti dulci, amarui sau cu mult sare si piper, aruncati un ochi pe Jurnalul unei gospodine ratate.