Nu pot sa-mi amintesc vreun an in care sa nu fi asteptat Craciunul ca pe nu-stiu-ce-minune.
Pana si in copilarie, in anul in care nu am fost cuminte si n-am primit cadou de Craciun, nu m-am suparat (prea tare). In fond, era perioada mea preferata a anului. Cu sau fara cadouri. Iar in anul in care am cazut in prapastie, m-am agatat de Craciun cu frenezie, ca de o promisiune pentru vremuri mai bune care vor veni.
Anul asta:
- nu-mi pasa ca vin Sarbatorile. Nu la modul de Grinch, nu la modul celor care isi dau ochii peste cap cand aud de colinde sau de brad. La modul mult mai trist: de indiferenta.
- nu vreau sa primesc cadouri si nu vreau sa le dau. E primul an de cand imi castig proprii bani in care n-am facut liste interminabile de variante de cadouri pentru fiecare prieten. Stiu ca o sa daruiesc, intr-un final, ceva, dar faptul ca actul propriu-zis nu e precedat de o vanzoleala si de o pregatire de zile mari ma intristeaza ca atunci cand am gasit bluza preferata din copilarie in sifonierul bunicilor, mancata de molii.
- lucrez intre Craciun si Revelion, deci nici macar vacanta de iarna n-o mai astept (pentru ca, evident, nu mai exista)
- nu mai simt nicio fericire sa stau in frig si sa ma uit la luminite. Nici macar nu stiu ce culoare au. Banuiesc ca un albastru sinistru.
- mi-am schimbat wallpaper-ul cu unul hibernal (cel mai frumos pe care l-am gasit) si am cautat toate mix-urile de Sarbatori de pe 8tracks. Si facand asta, m-am simtit ca o impostoare.
-as vrea, pur si simplu, sa inchid ochii, sa-i tin stransi, si, cand ii deschid, sa fi trecut deja decembrie si sa fie ianuarie.
- simt ca am pierdut ceva. O bucurie prosteasca care mi se insinua in suflet la primii fulgi (sau mai devreme) si care ma tinea cateva saptamani. Poate am uitat-o la vreo garderoba si mi-a luat-o altcineva, confundand-o cu a lui. Partea proasta e ca, chiar si daca persoana respectiva si-ar da seama de greseala si mi-ar inapoia-o, mi-e teama ca n-as mai putea s-o port.
*
As vrea sa inchid comentariile sau sa le moderez pentru o perioada, inca nu m-am decis. Au aparut pe aici niste indivizi care imi dau sentimentul neplacut ca as fi intr-o sala de asteptare a unei autogari de la tara, unde mirosul de transpiratie se impleteste cu cel de alcool ieftin. Or asta e sufrageria mea, iar accesul cu patine cu rotile, cu bauturi carbogazoase si cu bovine e stric interzis. My castle, my rules.
- simt ca am pierdut ceva. O bucurie prosteasca care mi se insinua in suflet la primii fulgi (sau mai devreme) si care ma tinea cateva saptamani. Poate am uitat-o la vreo garderoba si mi-a luat-o altcineva, confundand-o cu a lui. Partea proasta e ca, chiar si daca persoana respectiva si-ar da seama de greseala si mi-ar inapoia-o, mi-e teama ca n-as mai putea s-o port.
*
As vrea sa inchid comentariile sau sa le moderez pentru o perioada, inca nu m-am decis. Au aparut pe aici niste indivizi care imi dau sentimentul neplacut ca as fi intr-o sala de asteptare a unei autogari de la tara, unde mirosul de transpiratie se impleteste cu cel de alcool ieftin. Or asta e sufrageria mea, iar accesul cu patine cu rotile, cu bauturi carbogazoase si cu bovine e stric interzis. My castle, my rules.
21 de comentarii:
Eu sper sa-ti recastigi pasiunea pentru Craciun. Oricum, sa stii ca el va veni in fiecare an, indiferent daca il astepti sau nu :) Sigur candva o sa-l poftesti in casa ta cu inima deschisa :)
Cat despre indivizi, stiu ca noi, cei care nu ne atingem de alcoolul ieftin, suntem mai multi. Stai linistita, daca e ambuscada, luptam.
:)) Multumesc.
draga ina, e noaptea mea, poate stii. vin la toti copiii cuminti si le aduc bucurii in ghetute. ai uitat de data asta sa-ti pui ghetutele la usa blogului, insa nu-i problema, tot le-am gasit. tb sa-ti spun ca esti printre cei mai norocosi: le-am umplut doldora cu multa recunostinta si caldura adunate din multe inimi (sper sa-ti incalzeasca maine sufletul si picioarele) si stelute din multi ochisori care dau pe aici si sclipesc dup-aia. si mai e multa iubire care n-a incaput in ghetute, dar pe aia va trebui sa o respiri tu sub luminitele de pe magheru. e timp destl, sarbatorile abia au inceput! te pupa mosul, sa fii fetita cuminte.
eu sunt curioasa daca mai exista cineva, in afara de copii, care se bucura cu adevarat de sarbatori.
da, pe undeva s-ar dovedi un semn de maturizare emotionala, faptul ca "cedezi" bucuria shopping-gen a sfarsitului de an, bucuriei altuia apropiat
poate cand cedezi prioritate cuiva
sau cand renunti sa daruiesti si mai iti acorzi un moment de "egoism minim necesar, constructiv"
teoretic, cu cat suntem mai putin copii, cu atat ne-am maturizat, iar a nu astepta "chestii" poate semana cu a fi intelept, semn de imbatranire
dar e putin cam devreme, mai sunt doua saptamani lungi apoi una cat doua
How many years can a mountain exist,
before it is washed to the sea?
How many years can some people exist,
before they're allowed to be free?
And how many times can a man turn his head,
and pretend that he just doesn't see?
The answer my friend is blowing in the wind,
the answer is blowing in the wind.
Trebuie sa regasesti bucuria aia. Pe mine ma incarca cu energie ca sa pot sa suport ianuarie si februarie (cand e martie, deja ma gandesc ca vine vara). N-as mai functiona bine daca as pierde toate cliseele cu scortisoara, brad, cadouri, fulare pufoase si multa bucatareala.
Daca bucuria pare de negasit, caut-o la un centru pentru copii:) e imposibil sa nu o recunosti.
si eu le moderez. Din, practic, acelasi motiv.
Eu anul asta, spre diferenta de alti ani (in care prezentam aproximativ simptomele prezentate de tine) abia astept craciunul! Poate e de vina treaba cu Soundul, cu faptul ca avem concerte de colinde... nu stiu. Cert e ca mi-a revenit spiritul Craciunului in șosete:)))) (ceea ce e foarte bizar).
@Mos Nicolae: Ahahaha, esti cel mai tare. Azi dimineata la 9 m-a sunat o prietena sa ma intrebe daca am vazut ca mi-ai scris. Am intrebat-o daca a fost ea. Mi-a spus ca nu. Mi-am luat la rand prietenii si am primit acelasi raspuns. Deci trebuie sa fii adevaratul Mos Nicolae. :)Asa ca iti multumesc pentru ce mi-ai lasat azi dimineata in cizme si promit sa fiu mai cuminte. :)
@Anca: Da, exista. Slava Domnului. :)
@Doctor Fraud: Nu e vorba de egoism, ci de amortire. Ar fi bine daca ar fi egoism. :)
@zapacita: sa stii ca si eu m-am gandit la asta. Deocamdata vreau sa ajut niste batranei dintr-un proiect Sperante pentru Romania. Chiar daca nu mai vine bucuria aia, orice e mai bine decat un gol.
@Andrada: Sa-mi spui cand aveti concert. Pe bune. Vreau sa vin.
Eu inteleg.
Insa mie imi lipsesc mult Sarbatorile si zapada de acasa.
Din pacate e cel mai urat cand trebuie sa lucrezi de Craciun si de Revelion( in aceste zile, mai exact),departe de casa si de toti. Asta e unul dintre multe motive pt care urasc jobul meu.
Insa anul asta se pare ca voi fi norocoasa si imi voi petrece alaturi de cei dragi (desi familia e tot departe)si nu pe platforma, in bataia rece a vantului.
Sarbatori fericite si Craciun Fericit Ina!
Sarbatorile cu varsta isi pierd magia dobandita in timp,astazi au devenit un amalgam de lucruri imprumutate din-afara.Numai e nimic traditional!Tot ce era mai frumos s-a pierdut!Asa ca iti sustin cauza Ina...
multi dintre noi am uitat despre ce e Craciunul. suntem atat de asaltati de reclame si suntem impinsi ca o turma de oi nestiutoare catre magazine in care rasuna colinde inca de la mijlocul lui octombrie incat, atunci cand vine cu adevarat decembrie, suntem asa ingretosati ca nu mai vrem nimic, decat sa treaca odata si nebunia asta...
A fost unul la Atelierul de Productie, pe 1 decembrie (cred ca te-am invitat pe facebook, dar probabil s-a pierdut in noianul de chestii de pe facebook ). A fost mai degraba recital, in deschiderea Subcarpati.
A mai fost cantare de colinde si pe 3 la Incubator 107(formula restransa, dar cred ca a fost ff frumos - asa pare din poze - au fost vreo 10 oameni din cor).
Mai e concert de colinde pe 14 la Casa Studentului (probabil in hol, sala de concerte e in renovare), nu stiu inca detalii dar revin cu ele. Intre timp, duminica e concert de colinde corul de copii radio la sala radio, ora 19. O sa fie frumusel :). (poate reusesti sa intri in atmosfera :D)
poate arunci un ochi si peste importanta spirituala a Craciunului? :)
Poate are mai multa relevanta pt sufletul tau.. :)
eu moderez comentariile, so u have my blessing on being a bitch! :)
http://www.ccs.ro/2011/12/colinde-vechi-si-noi/ uite, sa nu zici ca n-ai stiut :P
in mod clar, alea nu-s sarbatori de iarna fara Hrusca!
Bună Ina,
Până acum nu ţi-am mai scris, deşi te citesc periodic de ani buni. Să ştii că de acest Crăciun mă simt la fel ca tine. Nu ştiu să explic şi de ce, dar nici eu nu vreau nimic pentru că sunt indiferentă. Singurul lucru pe care-l voi face e să dăruiesc ceva, ce pot, ce cred că s-ar potrivi, unor copii. Am o amică ce a întocmit o listă cu mai mulţi copii săraci, dar care au familii. Fiecare ne-am ales unul-doi copii, le luăm un cadou şi-l lăsăm părinţilor să li-l dea de Crăciun. Atât pot. Atât simt de acest Crăciun. Atât vreau.
Să ai nişte sărbători în care să-ţi găseşti liniştea şi echilibrul. În rest nu ştiu ce-aş putea să-ţi doresc.
Andreea
Dragi Moși, reni, spiriduși și alte ajutoare,
Dragă Ina,
Anul ăsta Crăciunul e un soi de cd-rom stricat care nu mai știe decât trei melodii, și-alea de pe alte pământuri. E un fel de sărbătoare a magazinelor decorate cu-aceleași mâini și-aceleași zâmbete strâmbe, nehotărâte și pe alocuri prefăcute.
De-ți vine să te-ntinzi singur în pat (atențiune! filmele alb-negru mint: nu e deloc interesant) și să mănânci pizza și semințe de floarea-soarelui. Singura scăpare ar fi ca, ocazional, să visezi castane coapte și să-ți imaginezi că de fapt nimeni n-a suferit din dragoste și că doar-doar te-or premia pe tine la sfârșit pentru tot felul de dureri de cap și clinchete de clopoței în piept.
Cu drag și pesimism (mă iertați),
Irina
Ho, ho, ho!
Dupa o zi criminala, in care lui Mos Craciun toate i-au mers prost:
I s-au imbolnavit 4 pitici, 5 reni au racit, sania s-a rupt, a ramas fara
bautura si a venit si soacra-sa in vizita, seara, suna la usa un ingeras
cu un brad imens de Craciun:
- Ce sa fac cu bradul Mosule?" intreaba ingerasul.
- Sa ti-l bagi in cur .
Si de atunci exista traditia cu ingerasul infipt in varful
bradului.
Ho, ho, ho!
Happy Holidays everybody!
Ho,Ho,Ho!
Când eşti deprimată
Când te simţi neînsemnată
Atunci când sunt lacrimi în ochii tăi
Ţi le voi şterge pe toate.
Sunt de partea ta
Când vremuri grele vin
Şi prietenii pur şi simplu nu pot fi de găsit
Ca un pod peste apă tulbure
eu te voi susţine,
Ca un pod peste ape tulburi
eu te voi susţine.
Atunci când esti debusolată,
Când eşti în stradă,
Când seara cade atât de greu,
Îţi voi aduce alinarea.
Îţi voi lua partea!
Când întunericul se lasă
Şi durerea este în jur,
eu te voi susţine.
Ca un pod peste apele tulburi
eu te voi susţine.
Pluteşte fată cu pistrui de argint,
pluteşte înainte.
Este timpul tău să strălucesti.
Toate visele tale sunt înainte-ţi.
Vezi cum ceilalţi strălucesc..
Iar dacă ai nevoie de un prieten,
Navighez chiar în urmă-ţi.
Ca un pod peste apă tulbure
eu te voi susţine,
Ca un pod peste apele tulburi
Eu iţi voi alina gândurile.
(I need your opinion for my one and only translation)
Trimiteți un comentariu