Ori de cate ori am simtit, nu m-am sfiit sa stau sub ferestre cu casetofoane deasupra capului si sa-mi pun inima pe masa, pe scaun, sau chiar pe jos, daca n-a mai avut loc nicaieri. Nu de curaj, ci de frica lui şitotuşidacă. Pentru ca eu [...].
Sunt inca aici, dar am obosit. Si au inceput sa ma doara bratele. Si, daca nu ma opresti, intr-a 99 noapte o sa ma ridic, o sa-mi iau casetofonul si o sa plec.
Sunt inca aici, dar am obosit. Si au inceput sa ma doara bratele. Si, daca nu ma opresti, intr-a 99 noapte o sa ma ridic, o sa-mi iau casetofonul si o sa plec.
5 comentarii:
superba povestea. insa eu n-as fi plecat :) i guess i believe in happy endings!
ina, daca nu te-a oprit din asteptat pana intr-a 99-a zi, atunci cel mai bine e sa inchizi casetofonul si sa pleci.
iti spune asta o meredith care a stat si a asteptat mult dupa ziua 100 :)
hugs and smiles.
Chris,
Daca ti-a placut povestea, trebuie sa vezi filmul. E unul dintre preferatele mele.
Ina,
Toate am fost la un moment-dat in viata Meredith pentru cineva. Nu toti au fost insa McDreamy si au meritat. Dar stii cum se spune: din greseli invatam. ;)
Imi place blogil tau. Vrei sa facem schimb de link?
phidas,
Multumesc pentru apreciere. :) Din pacate nu practic schimbul de linkuri.
Trimiteți un comentariu