vineri, 20 august 2010

I’ll be at Joe’s tonight

Ori de cate ori am simtit, nu m-am sfiit sa stau sub ferestre cu casetofoane deasupra capului si sa-mi pun inima pe masa, pe scaun, sau chiar pe jos, daca n-a mai avut loc nicaieri. Nu de curaj, ci de frica lui şitotuşidacă. Pentru ca eu [...].

Sunt inca aici, dar am obosit. Si au inceput sa ma doara bratele. Si, daca nu ma opresti, intr-a 99 noapte o sa ma ridic, o sa-mi iau casetofonul si o sa plec.

5 comentarii:

ChriSmilla spunea...

superba povestea. insa eu n-as fi plecat :) i guess i believe in happy endings!

sunny side up spunea...

ina, daca nu te-a oprit din asteptat pana intr-a 99-a zi, atunci cel mai bine e sa inchizi casetofonul si sa pleci.

iti spune asta o meredith care a stat si a asteptat mult dupa ziua 100 :)

hugs and smiles.

Ina spunea...

Chris,

Daca ti-a placut povestea, trebuie sa vezi filmul. E unul dintre preferatele mele.

Ina,

Toate am fost la un moment-dat in viata Meredith pentru cineva. Nu toti au fost insa McDreamy si au meritat. Dar stii cum se spune: din greseli invatam. ;)

phidas spunea...

Imi place blogil tau. Vrei sa facem schimb de link?

Ina spunea...

phidas,

Multumesc pentru apreciere. :) Din pacate nu practic schimbul de linkuri.