Prima mea luna la Tabu

Saptamana asta se implineste o luna de cand lucrez la „cea mai curajoasa revista de femei“. Parca a trecut un an. Dar sa o luam sistematic.

Saptamana 1:

Daca ar fi sa aleg o carte care sa se potriveasca manusa acestei prime saptamani aceea ar fi “Singur pe lume” de Hector Malot. OK, poate am exagerat putin cu dramatismul,  dar in mare parte asa m-am simtit: singura, lost in translation si destul de descurajata. Saptamana a inceput cu aniversarea Cristinei despre care v-am povestit aici.

Dupa care Cristina a disparut din peisaj, autoexilandu-se la Starbucks, si raspunzand foarte greu la telefoane, mailuri sau mesaje. Iar eu am ramas in mijlocul unei redactii care fremata de pregatiri pentru party-ul Tabu de noiembrie, straduindu-ma sa sincronizez programul fotografului cu programul a patru localuri (pentru shootingurile materialului cu “5 locuri funny in Bucuresti”), si incercand - cam lipsita de succes - sa fac rost de numerele de telefon ale prietenilor unor actori de comedie (pentru articolul “Despre comici, fara zambete”). 

Saptamana a mai inclus petrecerea Tabu si interviul cu Nicola Piovani. E suficient sa spun, asadar, ca au fost cateva zile destul de stresante in care OK GO cu “This too shall pass” au fost pe repeat in castile mele.

Saptamana 2:

A mers mai bine si ar putea fi sumarizata de cartea lui Lauren Weisberger, “The Devil Wears Prada”. Asta deoarece am zburat la Milano pentru un eveniment foarte posh, nu inainte de a-i innebuni pe toti cu un atac de panica ce a inclus teama ca voi pierde avionul, ca mi se va bloca reportofonul in timpul interviului cu Mark Seliger sau ca nu voi prinde escala la intoarcere. Motiv pentru care am luat cu mine doua reportofoane si am pregatit trasee alternative de intoarcere. Da, sunt convinsa ca exista o denumire medicala pentru comportamentul meu, dar mi-e lene sa o caut.

In tot acest timp am ascultat “That’s amore”, poate si pentru ca, surescitata de emotia plecarii, am avut zile in care am uitat sa mananc. ))

Saptamana 3:

Daca ar fi sa ma gandesc la un titlu de carte cu care sa asociez cea de-a treia mea saptamana la Tabu (fara vreo legatura cu continutul, insa), cred ca ar fi “Mi se spune capucin” a lui Daniil Harms, si asta dintr-un motiv cat se poate de simplu: pentru ca am baut cantitati record de cappuccino! ))) Am primit la birou nu mai putin de 3 espressoare/aparate de cafea (unul a venit chiar insotit de cantareata Corina, a carui imagine este pentru campania de Craciun) asa ca nu cred ca gresesc daca spun ca am baut mai mult cappuccino decat apa. A, da, si am mancat si multa ciocolata, dar la ora asta nu-mi vine in minte niciun titlu de carte care sa contina “ciocolata”.

In rest, undeva intre a o asculta pe Cristina povestind (stie cele mai misto povesti cu oameni de cultura si media), a-mi suci gatul dupa hainutele pretty de la shootinguri, a discuta diverse articole cu fetele si a vedea ce se mai intampla in presa cotidiana, la sfarsitul zilei ma trezeam ca n-am facut nici 10% din ce mi-am propus si imi luam textele de scris acasa. Cu o singura exceptie (un advertorial pe care oricum nu l-am semnat), toate articolele mele din Tabu de noiembrie au fost scrise din confortul patului meu urias, cu laptopul in brate si Lily sforaind zgomotos la picioarele mele. ))

Tot in saptamana asta am cunoscut si cateva colege de la alte publicatii, datorita evenimentului Lenor. Printre altele si pe Mihaela Spineanu Frank de la Elle, care era foarte gravida (in luna a opta, gen) si care venise la sueta cu Irina Schrotter incaltata cu pantofii de la nunta. Care erau, de fapt, niste tenisi alb cu gri foarte simpatici. Pretty much my kind of wedding, too.

Playlistul saptamanii cu nr. 3 a inclus mult Biffy Clyro, just because.

Saptamana 4:

 Simt ca pentru a patra saptamana s-ar potrivi o carte din colectia “Prima data”, pentru ca am luat parte la prima mea sedinta de sumar la Tabu. Ocazie cu care am stabilit niste articole foarte misto pentru numarul de decembrie-ianuarie si, de la atatea discutii despre Mos Craciun si tinute de Revelion, am intrat putin mai repede decat de obicei in spiritul Sarbatorilor. ))

In respectiva saptamana am baut simtitor mai putin cappuccino, am inceput sa fac documentarea pentru articolele la care lucrez in prezent si am ascultat Hurts, pentru ca am fost bombardata cu piesele lor pe Facebook si am vrut sa vad ce cauzeaza isteria respectiva.

Cam asta a fost, pe scurt, prima mea luna la Tabu. Daca vreti sa cititi un review mult mai serios pe tema asta, aruncati un ochi pe blogul colegei mele Andreea.

Pana una-alta, sa ne citim sanatosi, veseli si voinici si la review-ul cu titlul “Primul meu an la Tabu”.