vineri, 30 decembrie 2011

Stii ca esti o fata norocoasa atunci cand...

...luni seara stai cocotata in varful patului, la 500 de km de Bucuresti, si te uiti la finala Vocea Romaniei la TV, iar miercuri stai o ora de povesti cu Dragos Chircu, ca apoi joi sa iei pranzul cu Stefan Stan. :-) 

Miercuri cand m-am intors la birou (usor necajita, ce-i drept, de mult prea scurta vacanta de Craciun) am aflat ca il vom avea ca invitat la video chat-ul perfecte.ro pe Dragos Chircu. Am sarit 3 metri in sus de bucurie si m-am oferit sa-i iau eu interviul, desi habar n-aveam cu ce se mananca un interviu video live. :D

Prietenele mele stiu ca sunt o sustinatoare ferventa a lui Dragos, inca de la prima emisiune Vocea Romaniei la care am asistat. L-am mai intalnit la petrecerea de 1 decembrie a PRO, unde am stat vreo 5 minute de vorba, si apoi, din nou, in platou la Vocea. Bineinteles ca nu ma mai tinea minte de la o intalnire la alta, la cate chipuri i se perindau extaziate prin fata, dar a fost un gentleman perfect si de fiecare data s-a prefacut ca ma stie. :P

Revenind la ziua de miercuri. Evident ca am avut emotii cat casa, banuiesc ca am facut cacofonii si Dumnezeu mai stie ce alte dezacorduri, cu presiunea a mii de oameni care ne priveau live, dar, slava Domnului, nu exista inregistrarea care sa demonstreze asta. :D  

Si acest lucru deoarece, in infinita netezime a cerebelului meu, am uitat sa-i dau operatorului caseta sa inregistreze interviul. Cu alte cuvinte, daca ne-ati urmarit miercuri in direct, de la ora 18, bine, daca nu, cam asta e. Imaginea de dedesubt este, de fapt, singura dovada ca ne-am intalnit alaltaieri.



Dragos mi-a lasat exact aceeasi impresie de prima oara cand am vorbit: de om cu picioarele pe pamant, modest, cald. Nu e un rock star, evident, dar exista oameni (inclusiv eu) care apreciaza exact genul asta de personalitate la un artist.

Ieri a fost randul lui Stefan Stan sa dea pe spate fetele din PRO. Inainte sa intre in direct la video chat cu colega mea, Doina, mi-a trecut prin spatele biroului si mi-a cantat un (bine intentionat, dar extrem de ridicat ca numar de decibeli) “Everybody loves somebody sometimes” in urechea stanga. Pana sa mi se opreasca tiuitul din timpan si sa ma intorc uimita, Stefan s-a impiedicat deja de un cos de gunoi din spatele meu si a evitat in ultima clipa o coliziune cu mocheta. Mda, mi s-a mai spus ca am efectul asta asupra barbatilor.  :-)))

Lasand gluma la o parte, trebuie sa recunosc ca, urmarindu-l la video chat, am inteles de ce atatea femei il considera carismatic. I-am spus-o si lui peste o ora, in timp ce am luat pranzul, impreuna cu colegele mele, la bufet (masa noastra a devenit, de altfel, in cateva minute, cea mai populara din incapere).

-    Pana si Ina, care e fana Dragos, a spus ca i-ai devenit simpatic, a ras colega mea Doina. Stefan s-a intors catre mine cu his signature smile si cu sprancenele ridicate.
-    Asa e. Cand te urmaream la televizor, carisma ta nu depasea granita ecranului pentru mine. Vocea da, dar nu si personalitatea. Si-atunci nu-ntelegeam de ce se isterizeaza atata fetele, i-am spus.
-    I-auzi, a ras el.
-    Banuiesc ca e reconfortant sa mai vorbesti si cu cineva care nu e fanul tau numarul unu, am ras si eu.
-    Imi place de tine. Esti sincera.

Dupa care am primit vreo doua imbratisari (sa nu credeti ca sunt o privilegiata, Stefan e extrem de afectuos si a fericit cu imbratisari si pupaturi multe fete ieri) si am conchis amandoi ca suntem simpatici.  :-))))

Poate ca n-am avut cea mai lunga si odihnitoare vacanta de Craciun, dar am avut cu siguranta cea mai animata saptamana post-Sarbatori de pana acum. :-)

Publicat de la 7 comentarii:
Etichete:

vineri, 23 decembrie 2011

Lecturi de Sarbatori pentru inima si minte

Stiu ca n-am mai scris in ultima vreme - in apararea mea trebuie sa spun ca pregatesc un text despre un subiect mi-nu-nat dar ca, din cauza unor probleme tehnice (la propriu), n-am reusit inca sa-l scriu.

Nu pot sa va las, insa, sa intrati intr-o vacanta prelungita fara lectura la gura sobei (sau, pentru norocosi, in fata semineului), asa ca v-am pregatit 16 bijuterii de texte, scrise cu mult farmec de doua fete pe care, desi nu le cunosc, le consider foarte speciale. 


Mai tineti minte ca va povesteam acum ceva vreme despre o minunatie de site numit Eroii Romaniei Chic? Ei bine, autoarele lui, cool hunteritzele de la Antz, au demarat acum in prag de Sarbatori un proiect personal de care m-am indragostit la prima citire.

Fetele au iesit in oras cu scopul bine definit de a face fapte bune. Cam greu intr-un oras innorat si gri ca Bucurestiul nostru, nu-i asa? Uneori nu au avut curajul sa le duca pana la capat, alteori le-au reusit din plin. Unele texte m-au emotionat peste masura, altele m-au facut sa rad in hohote.

Desi au fost intampinate cu neincredere din partea oamenilor, s-au distrat copios pe parcurs, cum sunt convinsa ca o sa va distrati si voi citindu-le peripetiile. Mie una mi-au dat multe idei colorate si sper sa va dea si voua. :-)  

Lectura placuta!

















PS: Sa nu ratati si ultimele 3 povesti cand apar, bine? ;-) 
Publicat de la Un comentariu:
Etichete:

luni, 19 decembrie 2011

Primul meu Targ de Craciun


Update: Borcanele cu Spiritul Craciunului s-au epuizat in primele 10 minute de la startul Targului! Victorieeee! :D

Probabil nu e tocmai titlul pe care va asteptati sa-l cititi dupa ultimul post. :-) Nu e tocmai titlul pe care ma asteptam sa-l scriu, recunosc, dar se pare ca Spiritul Craciunului are o modalitate de a ajunge si la cei mai uraciosi Grinchi.

Iata, asadar, ca sunt expozant la Targul de Craciun Pro, care va avea loc astazi la pranz. Cum am ajuns aici? Simplu. In timpul discutiilor despre acest targ, am spus in gluma ca as vinde, ca expozant, borcane goale, pe a caror etichete sa scrie "Spiritul Craciunului". Eu, una, recunosc ca as fi cumparat vreo 10, numai sa se lipeasca si de mine respectivul spirit. 

Si, pana sa ma dumiresc, mai in gluma mai in serios, am fost inscrisa pe lista de participanti. E primul astfel de targ organizat pentru angajatii Pro si fiecare dintre noi trebuie sa aduca ceva home/handmade. Pentru ca banii obtinuti vor fi donati pentru copilasii orfani din Valea Screzii, am renuntat la ideea borcanelor goale, m-am mobilizat incepand de vineri, si iata ce a iesit:

Etichete facute de manutele mele, in Picnik, bineinteles :-)  







Borcane cu turta dulce de casa, cele mai adorabile mini-clementine ever, betisoare de scortisoara, crengute de brad si ravase de la Confucius citire. Nu pot sa va spun exact ce cauta ravasele acolo, dar am zis ca nimanui nu-i poate strica un citat inspirational. :-)))

Iata si rezultatul final: 



Am facut 5 borcane pentru targ. Sper ca in noianul de placinte, sarmale si salate de boef cineva sa le vrea si pe ele. Revin pe seara sa va spun cum m-am descurcat. ;-)
Publicat de la 10 comentarii:

marți, 6 decembrie 2011

Anul asta nu

Nu pot sa-mi amintesc vreun an in care sa nu fi asteptat Craciunul ca pe nu-stiu-ce-minune. 

Pana si in copilarie, in anul in care nu am fost cuminte si n-am primit cadou de Craciun, nu m-am suparat (prea tare). In fond, era perioada mea preferata a anului. Cu sau fara cadouri. Iar in anul in care am cazut in prapastie, m-am agatat de Craciun cu frenezie, ca de o promisiune pentru vremuri mai bune care vor veni.

Anul asta:

- nu-mi pasa ca vin Sarbatorile. Nu la modul de Grinch, nu la modul celor care isi dau ochii peste cap cand aud de colinde sau de brad. La modul mult mai trist: de indiferenta.
- nu vreau sa primesc cadouri si nu vreau sa le dau. E primul an de cand imi castig proprii bani in care n-am facut liste interminabile de variante de cadouri pentru fiecare prieten. Stiu ca o sa daruiesc, intr-un final, ceva, dar faptul ca actul propriu-zis nu e precedat de o vanzoleala si de o pregatire de zile mari ma intristeaza ca atunci cand am gasit bluza preferata din copilarie in sifonierul bunicilor, mancata de molii.
- lucrez intre Craciun si Revelion, deci nici macar vacanta de iarna n-o mai astept (pentru ca, evident, nu mai exista)
- nu mai simt nicio fericire sa stau in frig si sa ma uit la luminite. Nici macar nu stiu ce culoare au. Banuiesc ca un albastru sinistru.
- mi-am schimbat wallpaper-ul cu unul hibernal (cel mai frumos pe care l-am gasit) si am cautat toate mix-urile de Sarbatori de pe 8tracks. Si facand asta, m-am simtit ca o impostoare.
-as vrea, pur si simplu, sa inchid ochii, sa-i tin stransi, si, cand ii deschid, sa fi trecut deja decembrie si sa fie ianuarie.
- simt ca am pierdut ceva. O bucurie prosteasca care mi se insinua in suflet la primii fulgi (sau mai devreme) si care ma tinea cateva saptamani. Poate am uitat-o la vreo garderoba si mi-a luat-o altcineva, confundand-o cu a lui. Partea proasta e ca, chiar si daca persoana respectiva si-ar da seama de greseala si mi-ar inapoia-o, mi-e teama ca n-as mai putea s-o port.

*

As vrea sa inchid comentariile sau sa le moderez pentru o perioada, inca nu m-am decis. Au aparut pe aici niste indivizi care imi dau sentimentul neplacut ca as fi intr-o sala de asteptare a unei autogari de la tara, unde mirosul de transpiratie se impleteste cu cel de alcool ieftin. Or asta e sufrageria mea, iar accesul cu patine cu rotile, cu bauturi carbogazoase si cu bovine e stric interzis. My castle, my rules.

Publicat de la 21 de comentarii:

duminică, 4 decembrie 2011

Must read pentru fetele atehnice :)

Nu stiu sa lucrez in Photoshop. Sunt genul de fata care, daca i se blocheaza calculatorul, suna un prieten (cam acelasi, de ani de zile).

Iar in eventualitatea in care respectivul nu raspunde, apelez la ultima salvare: suflu in mufe (sa nu desconsiderati niciodata puterile nebanuite ale suflatului in mufe!). 

Cu toate astea, pozele de mai jos au fost prelucrate de mine. In vreo 15 minute.

  
 
     

Minunea se numeste Picnik si este un programel adorabil in simplitatea lui, pentru descoperirea caruia trebuie sa ii multumesc colegei mele de la perfecte, Doina (multumesc, Doina! :-)).

Tot ce trebuie sa faceti pentru a prelucra o poza sau a realiza un colaj este sa va faceti un cont (gratuit). Colajele sunt pe home page (sus, in dreapta), iar pentru efecte speciale mergeti la Edit si selectati "Effects" (sunt o multime de efecte foarte misto pe care le puteti combina intre ele - mai sus aveti doar o mostra din ce puteti face).

La sectiunea "Touch Up" puteti indeparta, ca prin magie, ridurile, cosurile, alunitele sau zonele lucioase ale pielii cu doar cateva click-uri. Adorabil este ca au si optiunile "Lip color", "Mascara" si "Blush" si poti selecta culoarea dorita dintr-o trusa de farduri! *inimioare* Nu toate optiune de aici sunt gratuite, insa. 

Si, ca tot vin Sarbatorile, la sectiune "Featured" de la "Edit" va puteti juca cu cei mici si ii puteti ajuta sa-si decoreze pozele cu globuri, braduti, turta dulce, luminite etc., ca apoi sa le printeze si sa le faca cadou.

In plus, ca tot e sezonul petrecerilor si al urarilor, daca selectati "Fancy Collage" puteti face invitatii, felicitari sau chiar carti postale personalizate. 

Al doilea lucru pe care vreau sa vi-l prezint nu este un site, ci un media player. Obisnuiam sa ma uit la filme cu BS Player. Asta pana cand cealalta colega perfecta a mea, Cristina, mi-a povestit despre Gom Player. 

Gom Player (pe care il puteti downloada gratuit de aici) e un player uber cool. Nu doar pentru ca poti face screenshot-uri cu cadrele preferate din filme sau seriale (intotdeauna m-am intrebat cum fac oamenii care posteaza screenshot-uri pe Facebook), ci mai ales pentru una dintre functiile lui speciale. 

Astfel, daca atunci cand incepeti sa va uitati la un film apasati Ctrl + Z, puteti adormi linistiti in timpul lui, pentru ca atunci cand se termina, programul si calculatorul se vor inchide automat. E asemanator cu functia de programare de inchidere a televizorului. How cool is that?! :-) Bineinteles, mai sunt o multime de functii foarte faine ale player-ului, dar inca nu m-am familiarizat pe deplin cu el.

Cam atat de pe frontul atehnic de est, sper ca v-am dat de lucru si ca o sa va jucati cu programelul de imagini si cu player-ul zilele astea. Distractie placuta! ;-)
Publicat de la 13 comentarii:
Etichete:

joi, 1 decembrie 2011

Prima mea saptamana la perfecte.ro

Atunci cand am intrat in echipa Tabu m-am simtit la fel cum m-as fi simtit, probabil, daca mi-as fi schimbat clasa in liceu. Cand am inceput munca la perfecte.ro, insa, am avut senzatia ca am schimbat liceul.

E ciudat sa treci de la o echipa de 10 oameni, la un loc unde lucreaza sute de oameni. Si mai ciudat e atunci cand treci de la o vila mica si cocheta, cu un etaj, la un ansamblu de cladiri unde sunt turnichete si aparate care scaneaza cartele de acces la tot pasul.

Si, in primele zile, chiar m-am simtit ca o eleva noua intr-un liceu mare si necunoscut. La intarirea senzatiei asteia a contribuit si faptul ca avem o cantina, in care ne strangem sa mancam in pauza mare. :-) Partea buna e ca, inca din prima zi, eu stateam deja la masa cu the cool people (gasca perfectelor si a fetelor de la acasatv.ro). Inca ma intreb daca in liceu am fost macar semi-cool sau nu. :-)))))

In prima zi, la pranz, am ales ce a ales Cristina, colega de langa mine: un sandvis cu pui, o portie de cartofi prajiti si o salata. A doua zi, pentru ca respectiva colega a lipsit de la pranz, am ales tot un sandvis. Probabil as fi iesit la pensie mancand numai sandvisuri, daca cineva nu mi-ar fi recomandat in a treia zi pieptul de pui umplut cu branza si sos de ardei si cartofii copti cu smanatana. Abia din a patra zi, cand am inceput sa ma simt mai confortabil, am facut o nebunie si mi-am comandat de una singura noodles cu pui. :-)

In rest, ca si in liceu, mi-am gasit inca din prima zi o ascunzatoare, unde sa ma retrag din cand in cand. Daca in clasa a IX-a locul respectiv era biblioteca, unde chiuleam de la latina si doamna bibliotecara (o femeie minunata!) ma servea cu ceai de tei, acum am descoperit o toaleta mai indepartata, unde nu prea intra alte fete (e la capatul celalalt al cladirii, langa birourile baietilor de la IT, deci nu se prea inghesuiesc posesoarele de cromozomi XX sa ajunga acolo). 

Imi place sa ma duc acolo pentru ca e foarte spatioasa si mai tot timpul goala. :-) De obicei, pur si simplu ma spal pe maini si ma stramb la mine in oglinda de vreo 3 metri lungime. In primele zile, cand ma intrebam ce caut eu in locul ala mare, impersonal si inspaimantator, chestia asta functiona ca un fel de metoda de relaxare.

Inca nu sunt in elementul meu. Inca n-am inceput sa scriu in stilul meu, sau textele pe care vreau sa le scriu. Inca invat sa folosesc toate instrumentele specifice unei platforme online. Inca ma pierd prin cladire, inca imi uit legitimatia cand merg la toaleta si trebuie sa ma intorc dupa ea ca altfel nu pot deschide usa.... 

Mi-ar placea sa trec pe repede inainte peste momentele astea penibile si dificile de inceput, ca in filmele in care eroul sau eroina are parte de o transformare totala de look sau de personalitate, cu o melodie inspirationala pe fundal. 

Deocamdata, desi ascult Eye of the Tiger la mp3 player, in drum spre birou, (ahahahahahahaha!) inca merg din cand in cand sa ma ascund in locul meu secret (ceea ce acum, gratie acestui post, nu mai este atat de secret, nu-i asa?). :-)


Uitandu-ma in spate, insa, la ce am scris dupa prima luna de Tabu (mai ales la prima saptamana), imi dau seama ca sunt, intr-adevar, a drama queen si ca acesta este, de fapt, vorba lui Rick, "the beginning of a beautiful friendship". ;-)
Publicat de la 4 comentarii:
Abonați-vă la: Postări (Atom)