Cum sa devii hipster intr-o saptamana. Mic ghid practic pentru incepatori

Hipsterismul si-a atins, cel mai probabil, apogeul in Romania in 2010-2011. Daca nu te-ai urcat in primul vagon al acestui tren(d), nu inseamna ca nu poti alerga si nu poti prinde loc in vagoanele din spate. Poate ca a parasit gara, dar mai are un drum lung de parcurs.

Cuvantul “hipster” are in prezent doua conotatii. Cea pozitiva descrie un individ creativ, experimentalist, cu gandire critica. Un rebel care lupta impotriva culturii de masa si a uniformizarii. Conotatia negativa se refera la un mic snob cu pretentii de originalitate, arogant, superficial si obsedat sa fie diferit.

Indiferent de sensul pe care il dai acestui cuvant, daca vrei ca macar pentru o saptamana sa faci parte din aceasta subcultra exclusivista, exista cateva criterii pe care trebuie sa le bifezi.

Iata si pasii pe care trebuie sa ii parcurgi pentru a deveni un hipster cu acte in regula in doar 7 zile.

Ziua 1: Filmele

Uita toate regulile dupa care te ghidezi atunci iti alegi un film. In cazul filmelor, hipsterii au 2 reguli de baza:

a.    regula bugetara
b.    regula geografica

Filmele care merita vazute sunt cele cu buget redus, care nu sunt realizate de marile studiouri si care nu concureaza, de obicei, la premiile industriei cinematografice. Cum afli care sunt acestea? Simplu. Intri pe imdb.com, mergi la categoria “Box Office” si vezi bugetul estimativ al peliculei. Daca depaseste jumatate de milion de dolari, poti sa-ti iei gandul!

Conform celei de-a doua reguli, filmele produse in tari cat mai indeparate din punct de vedere geografic sunt cele mai dezirabile. Vei savura, asadar, pelicule iraniene, koreene sau peruane, vei aprecia filme scandinave si vei accepta productiile franceze sau britanice. Filmele marca Hollywood sunt, evident, de netolerat. 

Ziua 2: Muzica

Aici exista o singura regula: cu cat numele formatiei/al interpretului e mai lung si are o rezonanta mai ciudata, cu atat poti respira mai usurat, pentru ca nu risti sa intri in contact cu un produs mainstream. Poti sa-ti incepi playlist-ul pornind de la Suburban Kids with Biblical Names, Pretty Girls Make Graves, The Pigeon Detectives, Clap Your Hands Say Yeah! sau Elliot the Letter Ostrich. Atentie, insa, la capcane! Exista formatii care, desi au nume ciudate, au comis pacatul capital de a fi intrat deja in mainstream. Nu face greseala sa spui ca asculti Tokyo Police Club, Scouting For Girls sau Death Cab For Cutie.

Ziua 3: Cartile

Acum ca ti-ai pus playlist-ul si arhiva de filme la punct, sa ne indreptam si catre partea literara. Aici regula e exact opusul celei din zona de film. Nu cauta carti scrise de obscuri scriitori srilankezi sau de neintelesi poeti kenyeni, ai tot ce ai nevoie chiar in tara de bastina. Cauta titlurile editurilor precum Casa de Pariuri Literare sau Herg Benet (care, surprinzator, este o editura romaneasca, in pofida numelui cu rezonante occidentale), in special voumele de versuri.

Ziua 4: Hainele

OK, acum ca ai preferinte cinematografice, muzicale si literare obscure, nu-ti ramane decat sa-ti semnalezi apartenenta la noua casta si printr-o vestimentatie corespunzatoare. Incepe cu o pereche de ochelari de vedere cu rame supradimensionate (nu te ingrijora daca natura nu te-a daruit cu darul miopiei – majoritatea hipsterilor poarta lentile false), continua cu o pereche de skinny jeans intr-o culoare pastel, iar pentru jacheta alege ceva din sifonierul parintilor sau din cel mai apropiat second-hand. Orice accesoriu (palarii, bijuterii, incaltari) din anii ’70-’80 sunt un hit sigur. Iar ochelarii Ray-Ban Wayfarer sunt ca uniforma  scolara in perioada comunista. Obligatorii.

Ziua 5: Online-ul

E cool s-o arzi pe Facebook, dar asta doar seara, cand iti dai check-in (atat la propriu, cat si la figurat) in baruri sau cluburi underground. In rest, prezenta constanta in social media indica lipsa de activitate in viata reala si, ca un hipster incepator ce esti, n-ai vrea sa lasi aceasta impresie. Iti recomand, in schimb, lookbook.nu, un fel de Facebook pentru fashioniste si pasionatii de stil vestimentar, thecoolhunter.net, cel mai cool site de trenduri si noutati din domeniul designului, artei, modei etc., gnoosic.com, un instrument de cautare care te ajuta sa gasesti muzica, filme si carti in functie de favoritele pe care le introduci sau eroiiromanieichic.ro, pentru doza zilnica de chic si cultura.

Ziua 6: Hobby-urile

Indiferent ce-ti placea sa faci inainte, acum ca te-ai converit la hipsterism, trebuie sa te dezici de orice hobby-uri monotone si uncool. Fotografia e acceptata ca hobby, dar numai daca aparatul cu care o practici este un Lomo. Mersul pe bicicleta este si el dezirabil, daca vehicolul tau este fie un Brompton, fie o bicicleta veche, reconditionata. In rest, orice presupune o doza de creativitate, de la pictura, la repararea de mobilier, este recomandat. Daca esti fata, ar fi o idee buna sa-ti suni bunica si s-o rogi sa te invete sa crosetezi. In Berlin, de exemplu, sunt numeroase cafenele in care tinerele hipsterite vin cu lucrul de mana si se pun pe crosetat, cum se pun la noi fetele pe butonat iPhone-uri sau iPad-uri.

Ziua 7: Mancarea

Ai ajuns in ultima zi a mini-maratonului hipsteresc, asa ca poti sarbatori mica victorie printr-un festin culinar. Daca alegi sa mananci acasa, produsele trebuie sa fie toate eco, bio si cu eticheta fair-trade, daca se poate. Cu alte cuvinte, daca vrei o omleta, ouale trebuie sa provina de la gaini nestresate, care se lafaie intr-un cotet cat un penthouse.

O sa razi, poate, dar sa cumperi legume sau branza din piata, direct de la tarani, este culmea coolness-ului alimentar (daca ar sti mama cat de hipstereste o arde...). Cat despre produsele de panificatie, vei apela fie la bacaniile moderne fie la aparatele de facut paine acasa.

Daca preferi sa iesi in oras, alege un restaurant mic si cochet, de familie, unde esti servit chiar de bucatareasa, care e si patroana, sau, in functie de starea de spirit, un local cu specialitati gourmet moleculare. 

La capatul acestui instructaj intr-ale hipsterismului, am uitat sa-ti vand marele pont: orice ai face, nu sustine ca esti hipster, ba chiar neaga cu vehementa orice legatura cu acest trend. Asa ar face si orice hipster adevarat.  

Facebookwood

Cand Mark Zukerberg a lansat Facebook, in februarie 2004, el a facut mai mult decat sa creeze o retea de socializare globala. A dat fiecaruia dintre noi posibilitatea de a-si imagina viata ideala si de a pune in scena acest spectacol perfect in fata intregii lumi.

Daca Facebook ar fi un platou de filmare si noi regizorii paginilor noastre, s-ar trage zeci de duble pentru un singur status update. Pentru ca nimic pe Facebook nu se toarna din prima. 

Sunt trase zeci de cadre foto pentru a obtine acea imagine in care soarele ne lumineaza fata din unghiul care ne avantajeaza, in timp ce vantul flutura zburdalnic o suvita de par pe frunte (dar nu ne acopera cu ea jumatate de fata, transformandu-ne in Yeti) si in care pozitia soldurilor le micsoreaza diametrul cu 5 cm. Singurele instantanee publicate sunt cele modificate cu aplicatii care le dau un look vintage/neclar (vezi “My Hipstamatic Prints”). 

Statusurile, la fel ca scenariile la Hollywood, trec prin ciorne succesive. Exista oameni care scriu si rescriu minute in sir 2-3 randuri, pana respectivele cuvinte le subliniaza perfect echilibrul dintre intelect, simtul umorului si originalitate, dar le si obtin, prin rezonanta cu ceilalti, numarul maxim de like-uri. Like-urile sunt ca oxigenul pe Facebook. Daca ultimele tale 5-10 postari nu au adunat niciunul, esti ca si mort. 

Pe Facebook, viata ta este o pelicula hollywoodiana. Dar tu nu esti doar protagonistul, ci si scenaristul, regizorul, sunetistul, luministul, operatorul, designerul de platou si producatorul ei. 

Nu conteaza cadrele nefericite pe care le surprind prietenii fara consimtamantul tau – tu intr-un bar, cu ochii injectati de la fum si plans, dand pe gat o sticla de alcool - pentru ele exista varianta de Facebook a editarii si montajului video, butonul de “remove from my profile”. 

In schimb, wall-ul tau va fi inundat de imagini cu tine inotand in piscina unui club de fitness exclusivist, zambind la un brunch duminica, cu prietenii (cu zoom pe branza si rodiile plesnind de sanatate din farfuria ta), facand cu mana la camera de pe o partie de ski din Innsbruck, sau jucandu-te cu caniche-ul tau alb, pufos, pe o carpeta la fel de pufoasa ca potaia. 

Cei care privesc aceste poze isi vor spune galbeni de invidie: “Uite un om de succes, care stie sa-si traiasca viata!”. O persoana care consuma rodii cu branza la un brunch sau care inoata in stil fluture in piscina scumpa a unui club exclusivist nu ar putea sa bea niciodata bere ieftina intr-un bar slab luminat, cu ochii injectati de fum si plans.  

Arata tuturor cat de cool esti – da-ti “check in” la un restaurant cu bucatarie moleculara si fusion impreuna cu cei mai buni prieteni, apoi intr-un wine bar. Nu uita insa sa stergi la “montaj” scenele in care iti dai “check in” singur acasa, seara, dupa care urmaresti plangand episoade vechi din “Grey's Anatomy” pe Diva Universal, mancand o punga (nu foarte moleculara) de pufuleti. 

Recunosc, ca un voyeur ce sunt, ca atat paginile de Facebook ale cunoscutilor mei, cat si filmele, ma amuza si imi ofera doza necesara de escapism. Daca ar fi insa sa aleg intre cele doua, prefer peliculele, pentru simplul motiv ca au bunul simt sa recunoasca, intr-un rand strecurat dupa credite, la final: “Toate personajele care apar in aceasta opera sunt fictionale. Orice asemanare cu persoane reale, in viata sau decedate, este pur intamplatoare”.  

Terapie pentru mame si fiice

Ultima data cand am fost intr-o prapastie, o ora de terapie costa 100 de lei. Am descoperit recent un tip de terapie care costa numai 20 de lei 2 ore si jumatate.

*

Cabinetul de terapie de care va povestesc se numeste Teatrul Mic, iar terapeutii pe care ii veti intalni in timpul acestei sesiuni se numesc Maia Morgenstern, Ilinca Manolache, Radu Gheorghe, Dan Condurache, Sorin Medeleni si Tudor Aaron Istodor. 

"Profesiunea domanei Warren", terapia pe care v-o recomand, este prezentata ca "o comedie neplacuta de George Bernard Show". Piesa, care a avut premiera la Londra, in 1902, a scandalizat publicul la vremea respectiva din cauza continutului controversat. Si asta deoarece profesiunea doamnei Warren este aceea de fosta prostituata.

Kitty Warren (interpretata fantastice de Maia Morgenstern) si-a crescut fiica prin internatele unor scoli particulare, departe de viata ei reprobabila, oferindu-i tot ceea ce ea nu a avut niciodata: haine frumoase, siguranta, acces la cultura si, mai presus de toate, o educatie aleasa. Ajunsa la batranete, doamna Warren isi doreste sa isi petreaca mai mult timp cu fiica ei si sa recupereze toti anii pierduti.

Va accepta insa fiica ei, absolventa de Cambridge si o persoana cu inalte standarde morale, trecutul indoielnic al mamei si ii va permite sa faca parte din viata ei? Asta ramane sa aflati atunci cand mergeti sa vedeti piesa.

Am recomandat-o drept o terapie pentru mame si fiice datorita unei scene, cea mai incarcate emotional, care mi-a facut pielea gaina. In ea, fiica si mama sunt fata in fata si se descopera una pe alta, dincolo de ipocrizie si de conventiile sociale.

Daca mama v-a povestit macar o data de sacrificiile pe care le-a facut ca sa va creasca sau ati avut macar o cearta serioasa cu ea pe tema valorilor diferite pe care le impartasiti, piesa asta s-ar putea sa actioneze ca o oglinda, ajutandu-va pe amandoua sa va intelegeti mai bine. Dar spectacolul poate fi la fel de bine savurata si alaturi de iubit, prietena sau de intreaga familie.

*

Pentru mine, care am asistat la premiera spectacolului, pe 31 martie, cel mai emotionant moment a fost dupa ce s-a tras cortina, cand actorii au iesit la aplauze. 

Dupa ce a multumit publicului, Maia Morgenstern a spus ca in sala sunt doi dintre actorii care au jucat in trecut aceasta piesa si le-a cerut sa urce pe scena (la noi, piesa a fost montata pentru prima data in 1929, cu Lucia Sturza Bulandra in rolul principal si apoi, tot pe scena Teatrului Mic, in 1945, cu Maria Filotti si, in 1974, cu Olga Tudorache). 

Dupa nenumarate insistente, pe scena au urcat o doamna si un domn, ambii in varsta si ambii vizibil emotionati. Domnul, care aveam sa aflu, era actorul Constantin Codrescu, a povestit cum n-a mai fost pe aceasta scena din 1977 si cum n-ar mai fi visat ca va mai fi vreodata aplaudat (in septembrie va implini 81 de ani). Iar doamna, al carei nume din pacate nu-l stiu, s-a emotionat teribil atunci cand mai tinerii colegi de scena i-au dat ei florile primite de la spectatori si le-a multumit actorilor ca nu i-au uitat.

E greu sa pun in cuvinte emotia acestui moment, dar la sfarsitul lui, in timp ce aplaudam in picioare cele trei generatii de actori (in piesa sunt si doi actori foarte tineri, Ilinca Manolache si Tudor Aaron Istodor, fiul Maiei Morgenstern), ma luptam cu lacrimile, la fel ca si ceilalti spectatori.

*

Daca nu sunteti ocupati de azi intr-o saptamana (deci marti, 17 aprilie, de la ora 19.00), va recomand sa mergeti la aceasta terapie prin teatru. Si sa le faceti o bucurie si mamelor voastre, invitandu-le sa vi se alature.

Cum m-a pacalit toata lumea din familia noastra

"Toata lumea din familia noastra", cel de-al doilea lungmetraj al lui Radu Jude, a reusit o rara performanta pentru un film romanesc: m-a pacalit de doua ori.

*

Atunci cand am primit o invitatie la avanpremiera peliculei, din partea emisiunii Ca-n filme, m-am bucurat, pentru ca imi placusera mult "Lampa cu caciula" si "Cea mai fericita fata din lume", celelalte doua filme ale lui Jude.

Apoi am citit sinopsisul si am cazut in prima capcana. "Toata lumea din familia noastra trateaza cu umor povestea trista a unui tata si a fiicei lui, care vor sa petreaca impreuna o vacanta ca-n rai, insa deocamdata sunt prinsi in iadul relatiilor de familie de pe pamant."

Inca o drama tipic romaneasca despre o familie disfunctionala, mi-am zis. Pe parcursul celor 107 minute de film, Jude si echipa lui s-au asigurat ca asteptarile imi vor fi inselate. Impreuna cu intreaga sala am pendulat intre ras isteric, soc, neincredere, tristete, si, din nou, ras. Daca ar fi sa il cataloghez cumva, as spune ca este cel mai surprinzator film romanesc din ultima perioada.

Drama familiala exista, dar este departe de a fi calma si dulce-amaruie, cum ne-a obisnuit majoritatea regizorilor romani in ultimul timp. Ce-i drept, mi-a amintit de "Din dragoste cu cele mai bune intentii", pentru ca personajul principal intreprinde toate actiunile motivat de dragostea pentru fiica lui, dar, spre diferenta de pelicula lui Sitaru, "Toata lumea din familia noastra" prezinta un portet de familie mult mai dur, violent si mai nemilos.

A doua oara cand m-am lasat pacalita a fost cand am vazut distributia filmului. Afland ca merg la vizionare, un coleg de birou mi-a replicat "Filmul ala cu Stela Popescu, Arsinel si Tamara Bucuiuceanu-Botez?". Ceea ce m-a facut, bineinteles, sa ma astept la o mostra de comedie specifica triou-ului. Nici vorba de asa ceva. Jude ii scoate cu totul din registrul comic (care ar fi subminat, cu siguranta, tensiunea si miza povestii) si ii transforma in niste personaje dramatice credibile. Singura reminescenta a comediei este, intr-o nota ironica, prezenta farmaciei Catena la finalul peliculei. 

*

Pe langa faptul ca m-a pacalit, filmul mi-a oferit si doua surprize extrem de placute. Prima se numeste Sofia Nicolaescu, are 7 ani, si este cel mai talentat copil pe care l-am vazut pe ecran la noi. Spontana, fireasca, cu un talent innascut, Sofia va va cuceri de la primul cadru si pana la ultimul.

The Hollywood Reporter a spus desprea ea, pe buna dreptate "this six-year old is one of the most delightful child-performers in a European movie produced in the last years."

Sofia a fost prezenta, alaturi de regizor si de restul distributiei, la sesiunea de Q&A de dupa avanpremiera si a topit cu candoarea si dezinvoltura ei toata sala. La final, o tipa a intebat-o daca poate sa ii dea un autograf. Pustoiaca a ras scurt, a ridicat din umeri si a spus "Nu am inca."

Va promit ca daca ati merge la film chiar si numai pentru a vedea cum joaca fetita asta incredibila si tot ati iesi din sala castigati. 

A doua surpriza placuta a fost sa descopar caracatita Karakiri, facuta de minunata Oana Felipov, ca personaj secundar in film. Desi n-a facut altceva decat sa fie fatzaita cand incolo cand incoace atat de tata, cat si de fiica, Karakiri a aratat cat se poate de bine si de confortabila, doua dintre marile ei calitati (despre Oana si lucrurile fantastice care ies din mainile ei o sa va povestesc cat de curand).

Filmul intra de azi in cinematografe si va recomand calduros sa nu-l ratati. Sunt convinsa ca o sa va pacaleasca si o sa va surprinda placut, asa cum a facut-o si in cazul meu.

Vreau sa te invit la o cafea

Da, pe tine.   

De obicei, atunci cand scriu pe blog folosesc persoana a II-a plural: va povestesc, va amuz, va impartasesc.

De data aceasta, insa, ma adresez chiar tie. Da, tie care citesti textul acesta in metrou, de pe Smartphone, la birou, de pe calculator, acasa, de pe laptop sau intr-o sedinta, de pe o tableta (you lucky bastard, in cazul asta ).

Nu conteaza daca imi citesti blogul de la inceputuri sau l-ai descoperit pe parcurs, nici daca mi-ai lasat un comentariu si ne-am imprietenit pe Facebook sau, dimpotriva, ai stat in umbra in tot acest timp.

Daca ne cunoastem deja, m-as bucura tare mult sa te revad.   Daca inca nu ne-am intalnit, mi-ar placea sa o facem, pentru ca sunt foarte curioasa sa aflu mai multe despre tine.

Si ce alt cadru ar fi mai potrivit pentru o intalnire cu tine si cu celelalte cititoare/ceilalti cititori Inozza, decat o dupa-amiaza lenesa de sambata, in jurul ore ceaiului, in fata unor cani aburinde?   

Prietenii de la In Casa ne-au pus la dispozitie toata casuta lor minunata sa ne lungim la povesti si ne ofera o cafea din partea casei. Tu nu trebuie sa vii decat cu pofta de ras si de povestit.

Ne vedem, asadar, sambata, 7 aprilie, la ora 5, In Casa. Mai jos ti-am pus si o mica harta sa te ajute la orientarea in spatiu (si poti sa o suni pe Lia - 0743.060.669 - pentru indicatii). 

Alaturi de noi vor fi Andressa si cititorii ei, asa ca daca esti timid/a, poti oricand sa te pierzi printre oameni (cum planuiesc sa fac si eu, de altfel, shhhh), sau, dimpotriva, poti sa profiti de prilej sa iti maresti cercul de prieteni.  

Nu exista limita de locuri, dar daca te hotarasti sa vii (tare m-as bucura!), te rog sa-mi spui intr-un comentariu la acest post sau pe mail/Facebook, ca sa stie Lia cati musafiri ii vin in vizita.

Ne vedem sambata! Abia astept!   

Sursa foto: Sara Olmos